Twisted

Chapter 36

Ma uitam la ea si nu imi venea sa cred. Am ramas fara cuvinte. Nu se putea sa fie adevarat. Mama lui Harry era moarta. A murit acum vreo 8 ani. A fost ucisa de Des. Nu poate sa traiasca. Nu intelegeam.. Poate femeia asta era drogata, beata sau chiar nebuna. Sau doar cineva care voia sa faca o gluma proasta. Se uita la mine foarte speriata, parca voiam sa ii fac ceva. Am incercat sa o analizez. Trasaturile erau evidente. Buzele, ochii, nasul, tot. Si culoarea parului era identica. Ma gamdeam la reactia lui Harry. Deja ii auzeam cuvintele in cap : " Cine dracu' esti si ce vrei?". Incercam sa ma calmez cat puteam si sa incerc sa scot doua cuvinte.
- Nu ai cum sa fi mama lui Harry. Mama lui Harry a murit acum cativa ani. Aveti chef de glume? Va bateti joc de mine?
- Cu ce imi bat joc de tine?
- V-am spus. Mama lui Harry este moarta. Nu se poate.
- Sunt mama lui Harry. Ceea ce spui mi se pare aberant si...
- Aberant ? Dumneavoastra ati venit aici presupunand ca sunteti mama lui Harry, care dupa cum stiti probabil, este orfan. Acum spuneti-mi, eu sunt aberanta ?
- Imi pare rau. Dar chiar sunt mama lui Harry. Uite.. stai sa-ti arat ceva.
Femeia misterioasa si presupusa mama lui Harry a inceput sa isi caute in geanta, si pana la urma a scos un portofel. La deschis frumos si mi-a aratat o poza cu Harry cand era mic.
- Uite.. aici Harry avea 4 ani. Nu as fi putut avea poza asta, nu?
Ma uitam la ea mirata. Chiar era mama lui Harry? Unde a fost atatia ani? Unde s-a ascuns si de ce ? Ce a facut-o sa se ascunda ? Oare Desmond a obligat-o sa se ascunda ?
- Tu esti Anne?
- Da, eu sunt. Tu esti Jo.
- Cum e posibil? Ce s-a intamplat ?
- Jo scumpo, nu am timp acum. Vreau sa imi vad fiul. Imi poti arata unde este?
- Da, desigur. Vino cu mine.
Am intrat inauntrul spitalului si ma uitam in continuu la ea, ea observand asta, dar nu a spus nimic. Am urcat scarile fara nicio retinere uitandu-ma putin in jur.
- Este cumva Tyler aici?
- Da.. Stai.. Tu de unde il cunosti?
- Nu conteaza asta.
- El stie ca esti in viata?
- Da.
- Oh Doamne. Asta nu o sa fie bine.
- De ce?
- Nu stiu pe care Harry ti-l amintesti tu, dar el nu mai e micutul Harry pe care il stii.
- Adica?
- E foarte impulsiv, agresiv si nu are fapte cu care s-ar putea mandri sa zic asa. De asta e aici. Nu stiu cum va reactiona cand te va vedea.
- Daca e treaz, nu intru. Nu e sigur inca.
- Ce nu e sigur ?
Uite... noi doua vom discuta la o cafea. Iti las numarul meu si ma vei contacta. Dar acum vreau sa imi vad fiul.
- Ok. Stai sa vad daca e cineva pe hol sau in salon. Si daca e treaz Harry.
M-am uitat in jur. Nimeni. Perfect. Am intrat in salon, Harry era intors cu spatele deci presupun ca dormea. M-am dus inapoi la Anne si am luat-o repede de mana.
- Poftim.
- Multumesc. Vai.. ce mare te-ai facut. Nu imi vine sa cred. Cat timp a trecut de cand nu te-am vazut. Ce mare esti ! Imi pare rau..  Imi pare rau pentru tot Harold.. Dar nu am avut ce sa fac.. Inca nu stiu... Vreau sa iti fie bine. Tie si surorii tale. Pentru voi inca lupt. Dar o sa vezi ca va fi bine. Ne vom putea vedea din nou si iti voi explica tot. Si vei intelege tot. Pana atunci.. Te iubesc Harry.
Am inceput sa plang deodata cu ea. Nu m-am putut abtine. Nu stia nimeni ce era in sufletul ei si cu ce demoni se lupta. Dar voiam sa stiu cum si-a inscenat moartea asa bine.. Inmormantarea tot...
- Sa ma contactezi, bine ?
- Desigur.
- Aveti grija dr voi.
- Si tu.
Anne fugi cat a putut de repede. Harry dormea. Iar eu m-am decis sa il gasesc pe Tyler sa imi lumineze mintea si sa imi clarifice situatia. Eram prea socata. In final am aflat ca Harry are si o sora, despre care nu aveam habar si probabil nici Harry. Nu stiam ce sa zic. Ma plimbam pe holurile spitalului incercand sa dau de Tyler dar nimic. Mi-am scos telefonul si i-am format numarul, rugandu-ma sa raspunda.
- Hey Tyler.. unde esti?
- Jos in cantina. Am venit sa mananc ceva. Tu?
- Sunt la parter, te cautam.
- Pai hai aici. S-a intamplat ceva ?
-Da. Vin acum.
Ma grabeam dar parca pamantul imi fugea dupa picioare. Nu stiam cum sa ii explic. Ce puteam sa spun ? "Mama care se presupunea sa fie moartea e vie ? Si are inca o fiica. Si tu stii." ?
Am ajuns in cantina si il cautam cu privirea pe Tyler. In data ce l-am zarit am inceput sa merg mai incet, probabil pentru a evita discutia si subiectul.
- Hey Jo. Deci ce s-a intamplat?
Am vrut sa zic ceva dar nu am mai cuvintele necesare. Nu puteam scoate un cuvant. Aveam un atac de panica. Palmele imi transpirau, inima mai avea putin si iesea din piept, simteam un nod in stomac si imi bubuia capul.
- Jo.. te simti bine?
Nu puteam sa raspund. Nu puteam lega doua cuvinte. Ma uitam in jur. Totul era intetosat, neclar. Aveam impresia ca sunt intr-un vis. Imi simteam corpul tremurand exact cum imi tremura de fiecare data cand eram cu Harry. Nu mai stiam nimic in acel moment. Eram paralela de toti si toate. Ma uitam la Tyler care ma striga intruna, insa nu il auzeam, ii citeam buzele. Cu mana care tremura, am luat un pahar de apa de pe masa care, spre surprinderea mea, m-a ajutat sa ma calmez. Acum totul era mult mai clar. Auzeam bine si vedeam la fel de bine. Tyler ma privea speriat si incerca sa comunice cu mine.
- Jo esti bine ? Ce si patit?
- Am avut un atac de panica.
- De ce ? Ce ti-ai provocat acest atac?
Iar imi era greu sa vorbesc. Nu pentru ca aveam un alt atac de panica, ci pentru ca ce am aflat era greu de crezut, imposibil aproape.
- Jo spune-mi ce s-a intamplat. A patit ceva Harry?
- Nu .. Harry este bine.
- Atunci..?
- Tyler... Nu stiu cum sa iti spun.
- Ce anume?
- Tu o cunosti pe mama lui Harry?
- Cum as putea sa o cunosc? Ea este moarta.
- Minti! Toti l-ati mintit! Nu este moarta! Este cat se poate de vie! Si a venit aici, si l-a cautat pe Harry.
- Jo.. cred ca ai halucinatii..
- Nu am nicio halucinatie. Am aflat care si o sora. Si ca asa e mai bine. Tyler spune-mi adevarul!
Se uita la mine cu o privire suparata. Se vedea in ochii lui ca ii pare rau pentru acest lucru ascuns. Un lucru pe care Harry il va urî daca va afla. Ceva ce ei au tinut ascuns atatia ani, lucru care l-a facut pe Harry demonul de azi.
- Jo.. e o poveste foarte complicata.. Nici tu si nici Harry nu ati putea intelege.
- Incearca-ne. Ai tinut ascuns faptul ca mama lui e in viata?! Cea mai importanta persoana pentru el?! De ce?!
- Jo.. eu nu pot sa ii spun povestea Annei.. Ar fi total gresit. Daca ea doreste sa iti spune.
- Imi va spune. Ma voi intalni cu ea.
- Ma bucur atunci. Si te rog... Nu ii spune lui Harry.
- Ce? Cum as putea face asa ceva?! Ma va urî si nu ma va ierta vreodata.
- Prefa-te ca nu stii.
- Vai de viata mea. Cum as putea sa ii ascund asa ceva?
Si atunci am auzit vocea care nu-mi doream sa o aud.
- Ce sa-mi ascundeti ?
Eu si Tyler ne-am intors instant si-l priveam pe Harry cu ochii bulbucati nestiind ce sa raspundem.
- Ma auziti sau ati surzit ? Sau ati ramas muti?
- Eu .. Pai... e cam greu de zis.. Aa.. Tyler ma lasi putin cu Harry?
- Desigur..
Ma uitam la Harry si nu stiam ce sa zic. In acel moment ma luptap cu mine insami. Nu stiam ce sa fac. Sa ii spun adevarul sau sa il mint cu nerusinare. Si am facut ceea ce am crezut eu ca e mai bine.
- Harry ... Azi ai avut o vizita putin neasteptata... De fapt foarte neasteptata. Nici nu stiu cum sa iti spun...
- Jo iubire.. te rog. Concetreaza-te si spune-mi.
- Harry nu stiu cum! E ceva ce te va soca si nu stiu cum vei reactiona. Nu stiu ce vei spune sau cum o sa o privesti pe acea persoana. Poate ar fi mai bine sa-ti spun dupa ce starea ta va fi mai buna si vei iesi din spital.
- Jo nu-ti mai bate joc de mine si spune-mi. Ce e asa de greu?
- E foarte greu Harry! E exagerat de greu.
- Ai de viata mea Jo concentreaza-te si spune-mi dracului odata!
- Nu striga la mine!
- Imi pare rau Jo, dar tu esto cea care nu imi spune nimic acum cand abia ma tin pe picioare!
- Mama ta traieste!
Harry se uita la mine socat. Nu ii puteam citi deloc expresia fetei, dar imi puteam imagina ce se intampla in mintea lui. Avea ochii inlacrimati dar in acelasi timp nervosi.
- Ce?! Nu se poate?! Tu iti bati joc de mine?! Cum dracu' te apuca sa faci glume dinastea?! Mama mea e moarta!
- Nu Harry nu e!! E cat se poate de vie si bine!
- Cum naiba te poti gandi la asa ceva?!
- Te-a vizitat azi. Am recunoscut-o.
- Nu se poate... Nu e adevarat. Va bateti joc de mine nu? Asta ati vrut de la inceput si tu si mama ta!
- Harry nu! Tu te auzi ce vorbesti? Am vorbit cu ea! E in viata. Si mai ai si o sora.
- Cum se poate asa ceva?! Am fost la inmormantarea ei. Nu se poate..
- Ba se poate Harry... mi-a dat numarul ei. A venit la tine cand tu dormeai.
- Nu pot sa cred. Dar chiar si asa, ti-a spus de ce? Un motiv, ceva?
- Ca sa fi in siguranta.
- Atat? Am ramas atatia ani fara ea doar ca sa fiu in siguranta? Am plans nopti la rand doar ca sa fiu in siguranta? E nebuna ?
- Nu stiu Harry... Nu stiu nimic. Nu am vrut sa ascund asta fata de tine. Nu as fi putut. Nu m-as fi iertat eu. Cred ca am facut ce trebuia.
- Cine mai stie?
Nu stiam ce sa fac si aici. Daca i-as fi spus ca Tyler stie ar fi fost un scandal si mai mare.
- Tyler a aflat si el azi. Altcineva nu stiu daca mai stie..
- Oh Dumnezeule... am nevoie de o tigara sau un intreg pachet.
- Harry nu cred ca ar trebui sa fumezi... nu cred ca ai voie..
- Jo in acest moment nu imi pasa si nu am chef sa imi spuna cineva ce sa fac.
Si doar cu acele cuvinte am ramas. Harry a plecat grabit spre iesire, ignorand doctorii si asistentele. Incercam sa il inteleg. Daca eu as fi aflat asa ceva m-as fi crizat si mai tare.
Deci sa spunem ca incercam sa ma pun in situatia lui.

Harry POV :

A treia tigara se terminase. Am aprins-o si pe a patra si am reusit sa ma ascunde de toti doctorii si asistentele enervante si sacaitoare. Am plans putin, dar la un moment dat nici sa plang nu mai puteam. Nu intelegeam, nu credeam, nu concepeam. Credeam ca o minciuna. Ma uitam la data. Credeam ca e 1 aprilie. Nici de cum. Era 10. Mai avea  putin si venea ziua mea. Ce cadou superb! Ce e ironic e ca de data asta mama va fi langa mine presupun. Se vede ca 20 de ani este o varsta magica. Pe langa ca schimb prefixul, mai vine si cate un miracol dinasta. Nu intelegeam. Care a fost motivul. Unde a fost in toti acesti ani. Chiar am o sora? Mai mare? Mai mica? De ce si-a inscenat moartea? Ea m-a facut sa fiu ceea ce sunt. De fapt moartea ei. Ea m-a distrus. Probabil nu a fost vina ei, a fost a lui Des cu siguranta. Dar orice ar fi fost. O sa moara. Jur. M-am intors in spital. Am vazut-o pe Jo si Tyler. M-am dus repede la ei vroind sa intreb ceva.
- Cand ies din spital?
- Maine cel tarziu. De ce? M-a intrebat Jo.
- Maine o vom intalni pe mami si vom discuta la un ceai si niste prajituri.