Twisted

Chapter 5

Prima ora am avut testul la engleza si a iesit chiar foarte bine,doar prietena mea Kate a facut tot posibilul sa sa isi scoata nota de trecere,in schimb eu am incercat din rasputeri sa scot cel mai mare punctaj.Venise pauza si chiar nu am aveam chef sa merg pe coridor,asa ca mi-am pus castiile in urechi,dar cineva mi-a oprit muzica.
- Hei. spuse Harry.
- Hei.
- Ce faci ?
- Vroiam sa ascult muzica,dar m-ai oprit. Tu ?
- Vroiam sa-ti opresc muzica,sa pot vorbi cu tine.
- Despre ce ?
- Cu tine nu imi trebuie un subiect anume,pot vorbi despre orice.
- E un compliment ?
- Da,sincer.
- Ok. Sa vorbim atunci.
- Vrei sa vii undeva ?
- Acum ?
- Da.
- Dar avem ora .. 
- Haide !!!!
- Nu stiu ce sa zic .. 
Sincer,chiar vroiam sa merg,imi doream asta. Adica .. doar o viata am, si nu deveneam o persoana rea daca chiuleam odata.
- Unde mergem ?
- Deci vii ?
- Daca imi spui unde,da.
- O sa vezi cand ajungem acolo.
- Nu stiu daca sa am incredere in tine .. 
- De ce nu ai avea ?
- Pentru ca nu te cunosc. 
- Daca o sa vii cu mine,o sa ma cunosti.
- O intrebare de 100 de puncte .. Daca eu ti-as cere sa vii cu mine,si nu ti-as spune unde,ai venii ?
- Da,as venii oriunde.
- Ok .. Sa mergem. 
- Serios ?
- Da,ce mai stai ?
Nu stiu unde mergeam,habar nu aveam unde sau ce era locul acela,sau cine era,stiu doar ca la un moment dat nu mai eram in liceu,si nici in curtea liceului,si am ajuns pe strada ciudata si intunecata pe care m-am plimbat ieri,unde am vazut casa care m-a fascina,si ne-am oprit in fata ei. 
- Ce cautam aici ?
- Parca iti placea casa asta.
- De unde stii ? M-ai urmarit ?
- Nu vrei sa intrii ?
Era casa lui ? Serios ? Credeam ca universul isi bate joc de mine. 
- Si barbatul de ieri este ... ?
- Tatal meu.
- Si tu de aici stii ca ma plimbam ?
- Da. Te-am vazut pe fereastra,si observam cum inspectai fiecare punct al casei si cat de fascinata erai de ea.
- Ma simt jenata .. 
- De ce ?
- Pentru ca stiu cum arat cand ma fascineaza ceva.
- Aratai dragut sincer.
- Mersi .. 
- Deci ... Vrei sa intrii ?
- Da ... 
Casa era incredibil de mare si incredibil de frumoasa. Mobila era in stil vechi,dar era superba. Cam fiecare lucru era de culoare inchisa,negru sau gri. Era superba. In sufragerie,era o bibloteca imensa,si cum eu sunt pasionata de carti,m-am repezit sa merg la ea.Am gasit o cartea care am citit-o acum catva timp,Anna Karenina,scrisa de Tolstoi,si mi-a placut enorm. Restul cartiilor erau despre crime si chestii de genul.
- Iti place ? ma intrebase Harry.
- Da,e interesanta.
- Poftim.
- Ce e ?
- Ceai. Nu,nu ti-am pus nimic in ceai. Daca as vrea ceva de la tine,mi-ai da si fara sa-ti cer. spuse Harry cu vocea lui joasa si puternica,uitandu-se direct in ochii mei.
- Desigur. Cred ca ma confuzi cu tipele tale alea de one-night-stand.
- Chiar deloc.
- In fine ... 
- Vrei sa vii in camera mea ?
- Sa facem ce ?
- Sex.
- Macar esti sincer.
- De ce credeai ca te-am adus aici ? Sa te cer in casatorie ?
- Pai de ce nu o facem aici,langa bibloteca,ma excita mai tare.
- Serios ?
- Da. Si mai stii ce ma excita ? 
- Ce ?
- Sa-ti trag una dupa ce terminam si probabil sa te scuip in fata.
- Ce rautate esti. Deci aici ?
- Taci din gura. 
- Fa-ma sa tac.
- Un pumn in gura te ajuta ?
- Probabil .. Hai sus,vreau sa-ti arat ceva.
- Ok.
De ce era asa simplu cu el ? De ce nu imi era frica daca il jigneam ? De ce glumele lui rautacioase nu ma afectau ? Adica .. Daca mi-ar fi zis asa ceva Jeff sau Dave sau orice alt prieten sau tip m-as fi enervat rau,dar pe el de ce nu ? Cu ce era el mai special ?
Camera lui era foarte tare. Peretii erau plini de postere,si poze foarte psyho,si ciudate. Erau si poze cu el impreuna cu prieteni de ai lui. Langa patul sau,avea un dulapior pe care era asezat o poza foarte draguta. Era o femeie inalta,cu parul castaniu,cu ochii verzi,slabuta si avea un zambet superb. Ma uitam la ea si m-a facut si pe mine sa zambesc.
- Ce faci ? intrebase Harry putin nervos. 
- Ma uitam la poza. Este frumoasa. Cine e ?
- Cineva.
- Imi pare rau ca te supara intrebarea.
- E mama mea.
- Stiam.
- Cum asa ?
- Semanati.
- Si atunci de ce ai mai intrebat ?
- Sa ma asigur,si sa vad daca imi spui. Unde e ?
- Nu conteaza.
- Ok .. 
- De ce te intereseaza ?
- intrebam doar. Ce te enervezi asa ? 
- Sunt lucrurile mele private. Si nu vreau sa iti spun povestea mea trista si fericita a vietii mele,nu toti au o viata perfecta ca tine.
- Cand ti-am spus eu tie ca am o viata perfecta ? Scuza-ma,cine esti tu sa imi spui mie asta ? Controleaza-ti vorbele. Nu ma cunosti,nu stii nimic despre mine,asa ca taci dracului din gura.
M-am enervat asa tare incat am decis sa plec. Il puteam auzi pe Harry cum imi striga numele,insa il ignoram. Nu-mi placea sa ma judece nimeni si sa-si dea cu presupusul despre cine sunt cand defapt,ei imi stiu doar numele. Urasc genul asta de oameni. Nu am avut niciodata o viata perfecta. Parintii mei erau sa divorteze de vreo cateva ori,au plecat din viata mea o grama de persoane dragi,si cele care vroiau si cele care nu vroiau.Multi ma faceau tocilara si cacaturi de genul,insa ei nu stiu ca invatam doar pentru ca aveam nevoie de bursa,pentru ca la ce facultate doresc eu sa merg,parintii mei nu si-ar fi permis,deci trebuia sa invat sa obtin bursa. Niciodata nu m-am crezut perfecta,nici cea mai frumoasa,nici cea mai desteapta,chiar din contra,uneori nu vedeam nimic special la un par blond,doi ochii albastrii,pielea alba ca branza. Imi placea in schimb ca eram slaba si inalta,insa niciodata nu m-am crezut vreo frumusete. Kate imi spunea uneori Barbie. Vai era groaznica cand imi zicea asa. In final am ajuns acasa. Mama se uita la mine ca la felul 4,insa nu stiam ce sa citesc pe fata ei,suparare,nervozitate sau dezamagire.
- Esti suparata,nu-i asa ?
- Am fost foarte suparata,inca sunt dar mi-a mai trecut.
- Cum asa ? 
- Cresti ... Te-am tinut cam mult asa strans ... Si cam ai gasit o portita de scapare .. 
- Mama .. stiu ce gandesti. Nu vrei sa imi pierd bursa,sa pot merge la facultate,dar sincer,scuze ca zic .. Imi pierd cei mai frumosi ani din viata invatand mereu ? Stii bine,imi place sa invat,dar .. 
- Stiu .. 
- Chiar stii ? 
- Da ... unde ai fost ?
- Pai ... 
- Spune-mi sincer .. 
- Acasa .la acel baiat .. 
- Deci despre el e vorba.. 
- Nu mama,nu ma obliga sa fac ceva.
- Nu am spus asta. Ai facut ceva ?
- Nu mama !
- Dar o sa imi spui,da ?
- Da mama. 
- Ok. Insa tot sunt suparata pe tine. 
- Stiu .. Dar eu te iubesc.
- Si eu .. dar tot sunt.
- Esti imposibila.
- La fel ca tine.
Am mers la mine in camera si mi-am pornit laptop-ul,insa ma plictiseam. Nu aveam ce face,asa ca m-am dus pana la mama jos. 
- Mama,nu vrei sa merg la cumparaturi ?
- Ai febra ?
- Nu mama.
- Atunci,cum de vrei sa mergi tu la cumparaturi ?
- Nu stiu .. 
- Tu vorbesti serios ?
- Da. 
- Ok. Pai aici e lista. Stai sa-ti aduc banii.
- Ok.
Am sunat-o pe Kate sa vina cu mine ... dar nu putea,oricum nu prtea vroiam sa vina cineva cu mine,decat daca era Harry,asa ca i-am scris lui. Mi-a raspuns ca daca asta ma face sa nu mai fiu suparata,vine. 
- Poftim. Sa nu uiti ceva de pe lista ca te mananc.
- Ok ..
M-am intalnit cu Harry in parcul in care am vorbit despre cuvinte.
- De ce ai vrut sa vin cu tine ? intrebase Harry nedumerit.
- Nu stiu.
- Iti place de mine.
- Ai vrea tu.
- Sincer nu prea.
- Harry draga,eu tin la cineva,iar acea persoana nu esti tu.
- Deci nu te-ai supara daca as invita-o pe prietena ta Kate in oras.
- Nu,de ce m-as supara ? 
Defapt chiar ma deranja. Adica .. o iubeam pe Kate,dar nu stiu de ce ma gandeam la asa ceva si de ce ma deranja. Oricum,ea nu ar fi acceptat,il placea foarte mult pe Dave.
- Ce trebuie sa cumperi ? 
- Chestii.
- M-am prins si eu,dar ce chestii ?
- Carne,oua,lapte,miere,gem,unt de arahide,branza,detergent de vase,suc si ulei. Si faina,era sa uit.
- Ok. Hai sa ii luam de mancare la boschetara Jo. O observati ? Este o boschetara. 
- Taci din gura. Te vede lumea omule ! 
- Ma aude vrei sa zici. Nu vezi cum esti imbracata ?
- Adica ? Sunt niste jeansi chiar foarte faini,si la fel sunt si conversi,si am o geaca de piele foarte draguta. Macar eu nu-s imbracata ca tine,parca mereu merg la o inmormantare. 
Asteptam un comentariu de la Harry,un feed-back,dar nimic. 
- Sunt o idioata,imi pare sincer rau .. 
-  E ok .. 
- Nu,nu e .. Chiar imi pare rau.
- A trecut ceva timp .. 
- De la ? 
- Moartea mamei.
- As fi nesimtita daca as intreba de ce a murit ?
- A avut  un accident de masina ... A intrat in coma,si la un moment dat stare ei nu mai era stabila,si a decedat ..
- Si tu cati ani ai avut ?
- 12 ani.
- O Doamne ... Imi pare sincer rau. 
- E ok. Hai sa continuam cumparaturile.
A fost o tacere de vreo 5 minute,dupa aceea am inceput sa glumim din nou.Ajunsa insfarsit acasa,am fost condusa de Harry.
- Mersi ca ai venit cu mine, si m-ai ajutat sa aduc sacosele,si ca ai avut incredere sa imi povestesti o bucatica mica din viata ta. Apreciez.
- Nu ai de ce. Oricand.
- Ok. Pai atunci ne vedem la scoala.
- Ok. 
Am intrat in casa,i-am lasat la mama sacosele pe masa si m-am dus direct la dus. Cand am venit inapoi,aveam un mesaj. Era de la Kate. "M-a invitat Harry in oras !!!!!! :O :O " .. Si asa mi-am stricat toata seara.