Mi-am petrecut toata ziua cu Harry. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea. In ziua aceea nu m-am gandit la nimic inafara de noi doi. Eram doar eu si el,nimeni altcineva nu conta. Parca vocea lui era o melodie care vroiai sa o asculti din nou si din nou. Sincer,uneori nu prea intelegeam ce spune,dar vorbea prea frumos. Am ajuns pana la urma acasa,am facut un dus am mai stat putin si m-am pus sa dorm,insa nu prea puteam. Imi aminteam fiecare moment pe care l-am petrecut cu Harry si ma facea sa zambesc ca o idioata.Eram fericita ? Presupun ca da. Chiar am zambit cu adevarat cat timp am fost langa el. Era vreo 3:30 dimineata si doar atunci eram pe cale sa adorm cand mi-a sunat telefonul.
- Ce naiba m-ar putea suna la ora asta ?
- Un nebun. spuse Harry.
- Multumesc ca recunosti.
- Ce faci ?
- Incercam sa dorm,tu ?
- La fel si eu.
- Si trebuie sa te suport pana adormi ?
- Stiam ca nu dormi,si nici eu nu dorm,asta nu poate fi coincidenta.
- Ha ?
- O sa vezi.
- Tu chiar trebuie sa mergi mai des la psiholog ..
- Uita-te pe geam.
- Ce Dumnezeule mare faci aici ? E aproape ora 4. Vreau sa dorm !
- Pai o sa dormi.
- Ce vrei sa faci ?
- Nu vrei sa imi deschizi usa ? Cand am urcat pe aici prima ora,a durut sincer.
- Nu ! Du-te acasa.
- O sa incep sa strig.
- Nu te cred.
Harry se pregatea sa strige si sincer nu stiam cum sa-l opresc. Si eu il vroiam langa mine,dar de ar fi aflat mama,m-ar fi omorit.
- Ok ! Taci ! Acum vin. Esti nebun. O sa ma omoare mama.
- Nu o sa te omoare daca nu stie.
- Vorbeste mai incet ! Defapt taci !
- Ok.
- Am spus sa taci !
Am intrat cat de repede in camera,incercand sa nu facem vreun zgomot.Am inchis usa,si incercam sa ma uit cat de nervoasa puteam la Harry,insa el radea si m-a facut si pe mine sa rad.
- Tu chiar nu esti normal.
- Mi s-a mai spus. Dar in felul in care o spui tu e diferit.
- Adica ?
- Tu o spui,dar nu o crezi.
- Esti sigur ?
- Foarte.
- De ce ai venit aici ?
- Pentru ca atunci cand sunt cu tine,ma simt bine. Ma calmezi. Ma faci sa redevin persoana aia buna care multi credeau ca a murit.
- Te stii cu textele.
- De ce nu crezi nimic din ce spun eu ?
- Nu e vorba ca nu cred ...
- Atunci ?
- Mi-e greu sa cred pe oricine in momentul acesta care imi spune lucruri de genu. Continuarea la replica ta va fii "Nu voi pleca niciodata,promit.",dar vei pleca,la fel ca restul. Toti pleaca din viata mea. Toti ma lasa doar o o gramada de amintiri. Amintiri care mi le repet de o multime de ori in cap.Amintiri care ma vor bantuii de acum inainte. Deci ... de asta nu cred.
- Pot sa nu iti promit chestia aia ..
- Nu e vorba cu nu vreau promisiunea aia. Vreau ca cineva sa-si tina promisiunea aia daca o face.
- Promit ca eu o sa imi tin promisiunea. Promit ca nu voi pleca niciodata,si daca voi pleca,te voi lua cu mine.
- Promiti ?
- Promit.
Imi venea sa plang,dar Harry nu m-a lasat. M-a luat in brate si m-a strans acolo de parca nu ar vrea sa-mi dea vreodata drumul. M-a sarutat pe frunte si mi-a soptit " Totul va fi bine. O sa am eu grija de tine." L-am strans si mai tare in brate,si in final,chiar am inceput sa plang.
- Hei ! De ce plangi ?
- Nu stiu ...
- Nu plange. Te rog .. Nu pot sa te vad asa ..
- Nu pot .. Nu pot sa ma opresc.
- Ok. Daca nu te opresti din plans,o sa incep sa plang si eu,si arat ridicol cand plang,dar ar fi bine sa plang,pentru ca te-as face sa razi.
Cand am auzit ce spune,m-a facut sa rad instant.
- Vezi ! Te-am facut sa razi. Sunt bun.
- Multumesc.
- Sa stii,ca oricat de penibil as arata plangand,data viitoare voi plange cu tine,dar o sa fac in asa fel sa nu mai existe o alta data viitoare.
- Si eu la fel.
- Pune-te sa dormi.
- Si tu ?
- O sa stau pana adormi tu.
- Si cum o sa iesi.
- Voi gasi eu o cale. Acum pune-te sa dormi.
M-am cuibarit in bratele lui Harry,si nu stiu cum,dar cum am inchis ochii,am si adormit. Nu stiu cand a plecat,cat a stat,stiu doar ca dimineata nu mai era acolo,si sincer imi doream sa fie acolo mai mult ca orice.Ma simteam slaba fara el. Era bine chestia asta ? Nu,nu era bine. Nu trebuia sa ma simt asa. Trebuia sa incetez sa depind de oameni. Trebuie sa depind doar de mine,nu ?
Dupa ce m-am trezit m-am spalat pe dinti si pe fata,am mancat si m-am pus sa imi invat la geografie. Doamne uram geografia. Dupa ce mi-am invatat,Harry m-a sunat si m-a chemat sa mergem impreuna la un prieten de al sau. Nu stiam nimic despre el,nici nu am mai mai auzit de el vreodata,sau sa stiu ca Harry avea prieteni pe aici. Stiu ca asta poate a sunat urat,dar asta e. il chema Nick. Trebuia totusi sa fac o impresie buna,asa ca m-am imbracat putin mai ... sexy cred,nu cum imi spunea Harry,ca o boschetara. Mi-am luat o pereche de blugi negrii cu talie inalta,o camasa negra-transparenta si o preche de botine cu toc. Prea mult negru ? Presupun. Mi-am luat geaca de piele si am pornit sa ma intalnesc cu Harry.
- De ce te-ai imbracat asa ? m-a intrebat.
- Hei si tie. Cum ?
- Asa .. Ti se vede sutienul.
- Si ce ? Cand merg la plaja ce vad oamenii ?
- Esti sexy.
- Multumesc,stiu.
- Ok. Sa speram ca Nick are prietena.
- Nu stiam ca ai prieteni aici.
- Cine a spus ca prietenul meu locuieste aici ?
- Ce ?
Harry imi deschise usa la masina si zambea neincetat.
- Unde mergem ?
- In orasul meu natal.
- Harry ... Orasul tau e la o distanta de 3 ore si ceva !
- Si ?
- Cum si ? Crezi ca pot sta tot timpul din lume afara ?
- Pai ai stat pana la 3 ...
- Hai odata ca deja m-ai enervat.
Vreo 15 minute nu am vorbit deloc cu Harry,insa el incerca sa ma faca sa rad,si i-a reusit pana la urma.
- Termina cu supararea,o sa-ti placa orasul meu,o sa vezi. E un oras superb. O sa-ti arat unde am copilarit.
- Nu incerca sa fi dragut. Sunt suparata pe tine.
- Nu poti fi suparata pe mine.
Sincer,chiar nu puteam. Doar sa se uite direct in ochii mei si sa imi zambeasca ma facea sa zambesc si nu ma lasa sufletul sa fiu suparata pe el.
- Cat mai avem ? am intrebat eu nerabdatoare.
- Nu mult ..
- Aha. Desigur. Stii mi-ai zis ca o sa imi spui de ce iti perchezitiona politia masina.
- Si incepem ..
- Imi spui ?
- Chiar te roade curiozitatea ?
- Si inca cum.
- Cred ca detin droguri. Un anume retardat le-a spus politistiilor ca eu vand droguri si cacaturi de genul.
- E adevarat ?
- Era candva.
- Si acum ?
- Nu. Acum nu ma mai ocup de asa ceva.
Stiam ca mintea. Mi-am dat seama de mult cand Harry minte si cand nu. Nu putea sa se uite in ochii mei,dar am lasat-o asa.
- De ce ar face ala asa ceva ?
- Pentru ca ma uraste.
- De ce te-ar urii ?
- Jo .. nu vreau sa imi stric ziua. Hai sa o lasam pe alta data.
- Asa spui mereu.
- La dracului Jo ! Nu trebuie sa stii totul despre mine !
Reactia lui m-a speriat. Privirea ii era plina de furie,si ma ingrozea al dracului de tare. Nu l-am mai vazut asa. Isi aprinse o tigara,uitandu-se dupa la mine,si se vedea ca a regretat cum a reactionat si ce a spus.
- Jo .. Imi pare rau ... Imi pare tare rau .. Nu am vrut sa zic si sa reactionez asa. Nu trebuia sa strig la tine doar pentru ca sunt nervos pe altcineva .. imi pare rau.
- E ok ..
- Jo ..
- Serios .. E ok ... Pe cine esti nervos ?
- Pe toti. Pe toti oamenii care ma judeca fara sa ma cunoasca. Care spun lucruri despre mine care nu au vreo relevanta. Lucruri care nu sunt adevarate nici pe jumatate. Sunt satul de lucruri de genul.
- Hei .. Si pe mine ma judeca lumea. Si asta nu in seamna ca acela esti tu cu adevarat. Nu asculta ce spune lumea. Lumea e oarba si proasta. Oricate lucruri bune ai face,trebuie sa fie un om care sa te jigneasca si sa te judece. Unul sau o mie e tot una. Dar sa tii mereu minte,ca eu nu o sa te judec indiferent de ce ai facut sau ce vei face. Atata timp cat imi vei spune motivul, o sa te inteleg si ma voi pune in locul tau. Nu am dreptul sa te judec Harry ... Nimeni nu are. Tu ai dreptul sa te judeci pe tine. Tu ai dreptul sa spui ca ai fost prost ca ai facut chestia aia,doar tu. Asa ca .. da-i dracului pe toti.
- Jo ...
- Ce ? Ce-i cu privirea asta ?
- Habar nu am ce sa iti zic .. Nu stiu ... nu mi-a mai zis nimeni asa ceva ..
- Ma bucur sa fiu prima.
- Da .. esti prima.
Cand a zis ultimele cuvinte,s-a uitat adanc in ochii mei,de parca vroia sa ii inteleg privirea. La un moment dat am tacut amandoi,dar dupa am rupt eu tacerea si l-am terorizat pe Harry cantandu-i melodii,iar el radea in ultimul hal de mine.
- Alta data nu mai mergem cu masina.
- De ce ? am intrebat eu.
- Pentru ca timpanele mele deja au murit la cat le-ai terorizat.
- Ba nu e adevarat. Am o voce superba.
- Desigur.
Intr-un final am ajuns in Homles,Chapel Cheshire. Era un oras frumos,straziile erau curate si frumos amenajate. Casele semanau putin intre ele,dar erau frumoase.Pana la urma ne-am oprit in fata unei brutarii.
- Ce cautam aici ? l-am intrebat eu.
- Aici am lucrat eu catva timp.
- Serios ?
- Da.
- Interesant.
- Am crezut ca e deschis,am vrut sa intru sa-i salut pe restul,dar vad ca nu e.
- Pacat.
- Da ... Vii ?
- Da.
Ne-am tot plimbat si imi arata locuri din copilaria si viata lui,si era chiar foarte interesant.
- Aici am fost la scoala. Am amintiri chiar frumoase aici.
- De ce ai plecat de aici cu adevarat ?
- Initial am vrut sa plec din cauza ca vroiam lucruri noi,dar a fost sa zic asa si din cauza mamei mele. Amintirile cu ea aici ma faceau sa sufar mai rau,mai ales ca e a doua ora cand pierd un parinte.
- Cum adica ?
- Mama si tatal meu au divortat cand aveam 7 ani,si noi ne-am mutat aici. Am crescut cu mama aici,si cand a murit,nimeni din familia mea nu a vrut sa aiba grija de mine. Am fost gasit pe strazi pe la varsta de 13 ani,faceam 14 ani peste o saptamana si am fost dus la casa de copii. Tatal meu a refuzat sa ma ia cu el,sa ma creasca. Si dupa vreo 3 luni, a venit un barbat,si semanam izbitor cu el. Se uita la mine,si eu la el si m-a luat acasa.Si de aici nu iti mai povestesc.
- Ok .. Deci domnul pe care l-am vazut,e tatal tau adoptiv.
- Pentru mine e tatal pe meu adevarat,dar da,e tatal meu adoptiv.
- Nu ai mai vorbit cu tatal tau natural ?
- Nu.
- Deloc ?
- Deloc.
- Ce urat ...
- Sincer,nu prea am avut nevoie de el,am stiut sa ma descurc singur.
- Ma bucur sa aud asta.
Am ajuns insfarsit in fata unei case care speram din tot sufletul ca e casa lui Nick,si asa si era.Am intrat intr-o casa mare,mult mai luminoasa decat casa lui Harry. Nick era in living,se uita la meci.
- Nicholas ! Am ajuns ! Strigase Harry.
- Styles ! Ce faci ? Te asteptam. Ea cine e ?
- Jo. am spus eu timida.
- Nick,imi pare bine.
- Si mie.
- Si ce te aduce pe aici ?intrebase Nick.
- Dorul de casa.
- Chiar asa ? Vreti ceva de baut ? Banuiesc ca ai condus mult ..
- Stii ce beau de obicei nu ?
- Desigur maestre. Jo,tu ce doresti ?
- Aaa ... ai vin ?
- Am ! Cum sa nu ? Un pahar de vin sefa ?
- Da.
- Imediat.
Cred ca Harry a observat cum inspectam casa cu fiecare coltisor al ei,si cum ma uitam la fiecare lucru. Era un dulap fix langa fotoliu,unde era asezata o poza cu Nick si Harry,cand Harry era mai mic. Era foarte frumos,cum e si acum.L-am tras de mana pe Harry sa vina sa ii arat poza.
- Harry uite !
- Wow ! Ce poza veche. Aici aveam 15 ani.
- De cat timp va cunoasteti tu si Nick ?
- De cand m-am uitat aici.
- Poftim vodka cu lamaie,si vinul tau.
- Mersi. am spus eu si Harry deodata.
Cei doi se uitau la meci,ba povesteau,iar eu ii trimiteam mesaje lui Sandra si Kate. Sa nu credeti ca ma plictiseam. Chiar deloc. Doar credeam ca trecuse o vreme de cand Harry si Nick nu s-au mai vazut. La un moment dat,Harry se ridicase si ma pupase pe frunte.
- Merg pana afara si revin imediat,ok ?
- Ok. am spus eu.
Eu sunt cam rusinoasa de fel daca nu cunosc persoana,si nu prea vorbesc decat daca el sau ea ma intreaba ceva. Si sincer,linistea asta ma omora,si chiar vroiam ca Nick sa-si deschida gura.
- Cum v-ati cunoscut tu cu Harry ? ma intrebase el.
- S-a mutat in Londra si a venit in acelasi liceu ca si mine.
- Frumos. Si cum e ?
- Harry ?
- Da.
- Pai ... e misterios,uneori arogant,cinic,sarcastic si ironic,dar in acelasi timp e si amuzant,si frumos,si dragut,si dulce,intelegator.
- Si incapatanat.
- Da,am uitat sa mentionez asta.
- Sa stii ca e un baiat bun,care a trecut prin multe. Are scaperile lui,dar e un baiat bun.
- Da stiu. Tu nu ai pe cineva ?
- Nu,Jo, nu am.
- Cum asa ?
- Pai nu prea le place femeilor de mine,cum le place de Harry.
- O sa-ti gasesti pe cineva,sunt sigura.
- Sa speram. Vreau sa-ti spun ceva ..
- Despre ce e vorba ?
- Esti prima fata care o aduce la mine acasa.
- Si asta e de bine sau nu ?
- E foarte bine. Nu l-am mai vazut asa pe Harry.
- Pai .. sper sa fie ok.
- Jo .. indiferent ce o sa-ti spuna unii oameni,si stiu sigur ca-ti vor spune multe lucruri despre Harry,nu-i asculta,sau daca chiar te-a socat lucrul acela,intreaba-l pe el.
- Ok .. o sa tin cont de sfatul tau,dar ce mi-ar putea spune ?
- Nu are importanta.
- Ok ..
Harry revenise inapoi si am inceput sa povestim toti,iar Nick a inceput sa spuna povesti jenante despre Harry la care eu radeam in hohote. Se facuse deja aproape seara,iar Harry a decis ca trebuie sa plecam,iar eu eram de acord cu el.
- Sunteti bineveniti sa veniti cand doriti voi,sa stiti asta !
- Multumim ! a raspuns Harry.
- Pa Styles. Pa Jo.
- Pa ! am zis din nou eu si Harry deodata.
Masina lui Harry era la vreo strada distante,deoarece doar acolo gasise loc de parcare. In timp ce mergeam,a trecut pe langa noi un barbat,cred ca avea vreo 25 de ani,care se uita incredibil de urat la Harry.
- Iar ai venit pe aici drace ? Nu stii sa stai departe de locul asta ? Mi-am distrus seara vazandu-te.
L-am vazut pe Harry exagerat de nervos,mai nervos ca si atunci cand a tipat la mine in masina. Isi stragea pumnii de furie,si tot corpul i s-a incordat. Insa pe mine m-a socat din nou privirea lui. Nu stiam cum sa-l calmez,asa ca i-am luat pumnul si i l-am strans foarte tare,iar el dupa m-a luat de mana. Simteam cum se calmeaza,si chiar l-am auzit cu mi-a soptit "Multumesc". Nu i-am raspuns,doar m-am oprit in fata lui si m-am uitat direct la el.
- Jo .. ce faci ? E tarziu si trebuie sa ajung..
Nu a apucat sa-si termine propozitia pentru l-am sarutat.
- Asta e sa-ti calmezi nervii.
Se uita la mine asa frumos,cu ochii lui de copilas,exact ca in aceea poza cu Nick. Ne-am urcat in masina,si la un moment dat,am adormit,si am fost trezita cand am ajuns in fata casei mele.
- Multumesc pentru ce ai facut azi pentru mine Jo,pentru ce mi-ai zis,pentru ca m-ai ascultat.
- Nu va fi ultima data cand voi face asta,stai linistit.
- Nu vei pleca nici tu de langa mine,nu ?
- Nu nu voi pleca. Promit.
Harry se apropiase de mine si ma sarutase,tinundu-mi mana intr-un fel anume,de parca ar fi vrut sa raman langa el. Si eu imi doream asta. Imi doream sa raman langa el,sa-l sarut,sa-l ascult,sa-l imbratisez. Ceream prea mult ?
- Noapte buna Jo !
- Noapte buna Harry !
YOU ARE READING
Twisted
Hayran KurguMy mind is like a tunnel.The further you go into it,the darker it gets.
