Twisted

Chapter 12

Dimineata ma simteam ca naiba. Era perioada lunii pe care eu o uram si credeam ca pot sa ajung la un acord cu mama sa raman acasa,insa nu am reusit. Nu aveam chef de scoala,chiar deloc,dar nu stiam ce sa fac.Vroiam sa chiulesc,insa nu credeam ca aveam cu cine. L-am sunat pe Harry,sperand ca o sa vrea.
- Hei. a spus el.
- Hei ... Vreau sa te rog ceva .. Insa nu stiu daca vrei sau daca va parea prostesc ..
- Spune ..
- Vrei sa mergi la scoala azi ?
- Nu vreau niciodata,dar de ce ?
- Pentru ca nici eu nu vreau si ma gandeam daca vrei ..
- Da !
- Ce da ?
- Nu mergem la scoala azi.
- Serios ?
- Da ! De cand am asteptat sa ma intrebi asta.
- Ok ...
- Unde esti ?
- Aproape de strada ta.
- Ok. Vin si eu acum.
- Ok ..
Nu stiam daca ma simteam ok sau nu,simteam ca ma doare burta si ca imi era foarte foame si abia asteptam sa vina Harry. Si insfarsit a venit.
- Buna dimineata frumoaso.
- Buna dimineata.
- Deci .. ce doresti sa facem ?
- Nu stiu .. Nu am mai chiulit pana acum,deci nu stiu cum se procedeaza.
Harry a inceput sa rada in timp ce se uita la mine.
- Hei ! Ce e asa amuzant ? 
- "Nu stiu cum se procedeaza". 
- Hei ... chiar nu stiu.
- E ok. Te invat eu.
- Ok .. Pai .. eu mor de foame.
- E abia 7:30 .. 
- Am ratat cina .. 
- Ok,hai sa-ti luam ceva de mancare.
Am intrat intr-o pizzerie si Harry se uita intruna la mine cum mananc in timp ce isi sorbea berea.
- Ce ? am intrebat eu.
- De cati ani nu ai mai mancat ?
- Hei ...  Chiar mi-e foarte foame.
- Observ. Pe langa ca esti boschetara,nici nu stii sa mananci.
- Tu nu stii sa saruti o fata,deci suntem chit.
- Eu ? Nu cred ca stii ce vorbesti.
- Ba da.
- Iubire .. Nimeni nu te va saruta cum o fac eu,si sincer,sarut exagerat de bine.
- De unde stii ? Te satisfaci singur ?
- Nu ma face sa-ti arat ce stiu sa fac. O sa creada cei de aici ca sunt un porn star.
- Ma amuzi. 
- Termina de mancat. 
- De ce ?
- Vreau sa mergem de aici ?
- Unde ?
- Nu stiu. Oriunde.
La insistentele lui Harry,am terminat de mancat si am plecat.
- Vii pana la mine ?
- De ce ? 
- Sa-mi iau masina.
- Da. Dar .. unde mergem ?
- Undeva.
Dupa ce am luat masina,Harry conducea foarte repede,in timp ce isi fuma tigara. Era frumos pana si cand fuma. II iubeam modul in care isi fuma tigara.
- Deci .. unde mergem ? 
- O sa vezi. 
- Harry .. esti sigur ca ma suntem in Londra.
- Nu.
- Unde suntem ?
- O sa vezi cand o sa ajungem. 
- Harry .. 
- Am asteptat de mult momentul asta.
Ok .. M-am panicat. Ce vroia sa faca,unde mergeam,si viteza masinii ma speria si mai tare. Inghiteam sec si nu stiam ce sa ii zic. In privirea lui parea ca e satisfacut. Si cred ca stiam ce avea sa sa se intample. Ma gandeam de ce nu l-am ascultat pe John cand mi-a zis sa stau departe de el. Deci .. aveam vreo 3 idei in cap. Ideea 1. Ma violeaza,ideea 2. Ma omoara,ideea 3. Ma violeaza si dupa ma omoara. Oare de asta astepta asa mult sa momentul asta si ca abia astepta sa-l intreb daca vrea sa chiulim ? Deci sincer,cred m-am resemnat,asta era. Poate asa trebuia sa fie ..
- Am ajuns. spuse Harry.
- Unde suntem ?
- In orasul meu. 
- Harry .. Nu te apropia de mine .. 
- De ce ?
- Stiu ce vrei sa faci,si te rog nu o fa. Sunt o neprinceputa si nu o sa stiu ce sa fac,si decat sa ma violezi mai bine ma omori direct. 
- CE ? Te-ai drogat ?
- Nu ! Serios .. Ok .. Deci daca vrei, facem si altceva si dupa poti sa ma omori,sa ma dezmembrezi,sa imi vinzi organele .. Orice doresti. Dar sa stii ca sunt virgina.
- Ai o minte foarte bolnava .. 
- Nu mai bolnava ca tine. 
- Te-am adus aici pentru ca vroiam sa-ti arat un loc care nu am apucat sa ti-l arat data trecut .. 
- Si dupa ma violezi ?
- Nu,dar daca tu tot insisti .. 
- Nu ! 
- De ce te gandesti la asa ceva ?
- Nu stiu .. 
- Doamne Jo ... Cum poti sa .. ? Defapt cum ai putut sa te gandesti ca te-as omori ?
- Nu stiu ! 
- Doamne .. Deci ma faci sa rad .. Nu stiu ce consumi,dar zi-mi si mie. 
- Termina .. 
- Serios .. Nu stiu unde ti-a fost capul,nu stiu cum de te-ai putut gandii la asa ceva ..
Eram asa jenata. Deci imi era asa rusine si imi venea sa intru in pamant de rusine,sau sa devin invizibila,sau sa dispar. Orice,doar sa nu mai fiu acolo. Sau sa ii sterg din minte la Harry tot ce i-am zis.
- Imi pare rau .. M-am panicat .. Si nu am gandit deloc. Si nu inteleg de ce .. Nu stiu ce e cu mine .. 
- Nu te-as omori. Nu ti-as face vreun rau vreodata. Nu as indraznii sa te ating vreodata. 
- Serios ? 
- Da ... Nu mai gandii asa.
- Ok .. Deci .. ce ai vrut sa-mi areti ?
- Aici veneam cu mama. Veneam in fiecare duminica aici,mai ales cand era ziua mea.
Era o sina de tren,se numea Twemlow Viaduct. Era frumos pentru ca era o pajiste verde unde puteai face picnic.
- De ce m-ai adus aici ? Presupun ca e un lucru personal de a tau.
- Nu stiu .. Simt nevoia sa ma deschid in fata ta,si daca o fac,simt ca tu nu ma vei judeca,nu mai vei intrerupe,ma vei asculta pana la capat. Parca cu tine totul e mai simplu. Totul are sens si tu ma faci sa zambesc. In acest loc candva eram fericit,dar dupa ce s-a intamplat,nu am mai fost,pana te-am intalnit pe tine,si m-a facut iar fericit,si vroiam sa fiu fericit cu tine in locul acesta.
L-am luat in brate si l-am strans cat am putut eu de tare,punandu-mi capul pe pieptului,ascultandu-i inima. Era asa bine. Ritmul inimii sale putea sa calmeze si cele mai agitate oceane. I-am prins fata in palmele mele si l-am sarutat. Sarutul acela a fost cel mai frumos sarut de care am avut parte pana acum. Parca imi lua toata energia,lasandu-ma fara vlaga,fara pic de putere. M-am uitat in ochii lui si i-am zambit.
- Sper ca te fac fericit Harry.
Se uita la mine cu o privere asa de calda,de parca imi raspundea la ce i-am spus eu.
- Nici nu ai idee cat.Stii cum e ? Tigariile ma salveaza,ma fac calm. Dar pe langa asta,am nevoie de tine. Tu ma calmezi mai tare,tu ma linistesti.
Uneori ma lasa fara cuvinte. Nu stiam ce sa ii spun,nu stiam daca trebuie sa-l cred.
- Joanne .. vreau sa imi promiti un lucru ..
- Ce anume ?
- Promite-mi ca nu ma vei ranii niciodata.
Am ramas socata. Nu ma asteptam la asa ceva. Adica ... Eu imi doream ca el sa nu ma raneasca si sa nu ma faca sa nu inchid vreun ochi noapte de noapte. Dar sincer .. Nu as fi in stare sa-l ranesc.
- Promit ca nu te voi ranii niciodata. Promit.
- Multumesc.
- Dar promite-mi si tu ceva.
- Orice.
- Promite-mi ca nici tu nu ma vei ranii.
Ma uitam la el,si parca nu vroia sa imi promita ce i-am cerut.
- Nu cred ca pot .. 
- De ce ?
- Pentru ca ma cunosc Joanne .. Stiu ca orice ar fi,si oricat de bine ne-ar fi .. Stiu ca intr-o zi te voi ranii,stiu ca o sa plec probabil intr-o zi si iti voi lasa rani adanci in suflet care iti vor devora sufletul. Stiu asta pentru ca ma cunosc.
- Dar mi-ai promis ca nu vei pleca ..
- Poate voi pleca,nu stiu,dar un singur lucru stiu.
- Ce ?
- Ca ma voi intoarce la tine. Mereu.
- De ce spui asta ?
- Pentru ca mereu te intorci la ceea ce iubesti.
Cand i-am auzit ultimul cuvant,am inceput sa tremur si inima mai avea putin si iesea din piept. Deci .. Nu stiam ce sa zic,nici cum sa reactionez.
- Promite-mi ca nu ma vei ranii.
- Si daca imi voi incalca promisiunea ?
- Te voi ierta.
- De ce ?
- Pentru ca atunci cand iubesti ierti.
L-am privit pentru cateva secunde in ochii,deschizandu-si gura si rostind cuvintele pe care mi le doream sa le aud atat de mult.
- Promit ca nu te voi ranii.
Probabil am stat acolo vreo ora si ne-am sarutat si ne-am imbratisat,pana ne-am gandit ca e timpul sa mergem acasa. Era ora 5 si ceva cand am ajuns acasa,iar mama era in bucatarie,sperand sa nu afle de chiulul meu.
- Hei mama. 
- Hei .. Ce faci ?
- Bine,obosita,ma doare burta. Tu ce faci ? 
- Pregatesc masa. Du-te spala-te pe maini si dupa vino sa mananci.
- Ok.
Eram asa bucuroasa ca nu aflase. Parca mi se luase o piatra de pe inima.
- Jo ? 
- Da ?
- Te cam innebuneste baiatul asta,nu ?
- De ce spui asta ?
- Jo .. crezi ca nu stiu ca ai fost cu el ? Si ca nu ai fost la scoala ?
- De unde stii ?
- Sa zicem ca alta data,nu-ti mai lasa usa intre-deschisa,ok ?
- Ok .. 
- Si ai grija. Nu vreau sa-ti franga inima.
- Nu o va face.
- Jo .. ce naiva esti. Nu crede fiecare cuvant care il spune,nu toate sunt adevarate, Acum du-te si spala-te pe maini. 
Ma mira faptul ca nu a strigat si nu a inceput sa se crizeze. Dar .. ma gandeam .. Oare avea dreptate ? Chiar nu ar trebuii sa cred tot ce spune ? De ce m-ar mintii Harry ? Aaa da .. pentru ca e om,ca toti ceilalti.