Harry POV:
Am privit-o de parca nu am vazut-o de o viata. Era Jo a mea,cu ochii ei albastrii in lacrimi,privindu-ma in cel mai frumos mod posibil. Incercam sa ii mai spun ceva, dar parca cuvintele nu puteau iesi. Gura si creierul parca nu faceau contact. Nici ea nu a spus nimic. Doar se uita la mine si incerca sa imi zambeasca printre lacrimi. In camera mai erau Tyler si Nick. Si ei erau tacuti. Puteam sa vad fericirea in expresia lui Tyler. Stiam ca erau bucurosi ca m-am intors, si eu eram la fel. Nu vroiam sa plec. Trebuia sa am grija de Jo. Ea nu merita asta. Trebuia sa raman pentru ea si sa lupt. Incercand sa ma misc, Jo ma privea din ce in ce mai intens. Chiar daca era fericita ca mi-am revenit, parea putin suparata. Cam avea si motive. Punandu-mi viata in pericol in asemenea hal e un motiv destul de intemeiat. Si eu as fi suparat, poate chiar mai suparat stiind ca si-a pus viata in pericol. Ma uitam la ea si am inceput sa plang. Credeam ca nu o voi mai vedea. Credeam ca am fost separat de ea pentru totdeauna. Am luat-o in brate si am strans-o cat am putut de tare. I-am simtit lacrimile pe umerii mei reci. Vroiam sa ii spun sa nu mai planga, dar stiam ca nu o va face. Era prea sensibila. M-am uitat din nou la ea si am privit-o adanc in ochi. Atunci am vazut ca a vrut sa spuna ceva
- Nu stii cat am asteptat sa-ti revi. Nu am mai stiut ce sa fac.
- Imi pare rau iubire. Nu am vrut sa te fac sa suferi. Ar fi ultimul lucru pe care as vrea sa-l fac.
- Sa nu mai faci asa ceva vreodata. Sa nu mai pleci. Tu te-ai gandit putin ce ai facut?
Si desigur, a inceput.
- Stiu Jo.. Constietizez asta.
- Sper. M-ai ranit pe mine, dar Harry, nu te-ai gandit la Tyler macar pentru o secunda? Omul acesta nu stiu ce s-ar fi facut fara tine. Vroiai sa il lasi singur?
- Jo nu! Normal ca nu, Doamne!
- Pai te rog atunci, gandeste-te de doua ori inainte de a face ceva asa stupid.
- Da Jo... Imi pare rau.
- Stiu. Nu pot sa iti fac nimic acum. Dar cand iti vei reveni, fi sigur ca o sa primesti o bataie bine meritata. Merg sa iti aduc ceva de mancare si de baut. Ma intorc imediat. Vorbeste pana atunci cu tatal tau care te omoara din priviri.
Stiam ca avea dreptate. Avea o mare dreptate. Am gresit. Nu m-am gandit deloc la urmari, am reactionat pe moment. Am facut tot fara cunostiinta de cauza. Tyler, tatal meu, cel care m-a luat dintr-un loc oribil. Cel care mi-a redat viata, de cacat cum era ea, dar mi-a redat-o, care mi-a oferit din nou libertatea fizica si psihica. Sa fac si sa gandesc ce doresc eu. Omul care m-a ajutat enorm, care mi-a oferit totul. Care a avut grija sa nu duc lipsa de nimic. Tyler ma privea dezamagit. Era intre fericire si dezamagire. Vroiam sa ii spun ceva, dar nu aveam curajul. Atunci am auzit o voce care a rupt tacerea.
- Ar trebui sa strig la tine si sa te pedepsesc, stii asta, nu?
- Da tata...
- Ar trebui sa iti iau telefonul, sa nu te mai las sa iesi. Ar trebui sa fac ce fac parintii cand copiilor gresesc, dar, ce pedeapsa pot sa ii dau copilului meu care imi vine ranit si impuscat? Spune-mi ce pedeapsa si aia ti-o dau.
- Imi pare rau tata... Nu am vrut sa te supar. Nu am vrut sa te ranesc...
- Stiu Harry dar ai facut-o. Ai idee ce am simtit cand am aflat? Ai idee prin ce stari am trecut? Harry eu pe altceva inafara de tine nu am. Tu esti toata familia mea. Pentru tine lupt,pentru tine muncesc,plec prin tot felul de locuri. Doar pentru tine fac asta. Pe mine ma las de multe ori de-o parte ca sa ai tu. Pentru tine vin acasa. Nu stiu daca tu concepi ce ai facut, sau ce ti-am spus eu aici, dar sper sa bagi la cap si sa realizezi catusi se putin. Te stiu mai matur de atat.
- Constientizez tata. Stiu. Stiu ca tot ce faci e pentru mie. Stiu asta. Nici eu nu stiu ce m-as face fara tine. Credeam ca pot rezolva tot. Credeam ca eu sunt "Harry cel puternic" dar nu. Nu sunt tata. Sunt slab. Nu stiu ce am patit. Nu stiu ce mi-a fost in cap. Am vazut-o pe Jo tinuta de gunoiul ala si nu am putut sa nu fac ceva. Ar fi putut sa o raneasca. Ar fi putut sa o omoare. Ea nu merita asta tata.
- Stiu Harry. Jo e o fata uimitoare si merita tot ce e mai bun. Dar te rog din sufletul meu, nu te mai pune in felul asta in pericol.
- Promit ca nu o sa mai fac. Promit ca voi avea grija de mine.
- Harry, ai face bine sa te tii de promisiune, altfel, nu voi mai stii ce sa fac.
- Promit.
Am auzit usa deschizandu-se,vazand-o pe Jo cu o tavita in mana. Nu mai era plansa,presupun ca s-a aranjat putin. Mi-a pus tavita pe picioare. Era un bol cu supa de pui,langa doua felii de paine prajita, o briosa cu fructe de padure, si un pahar de suc de portocale.
- Mananca.
- Multumesc.
- Va las. Merg sa imi iau o cafea. A spus Tyler repezit.
Nu prea mi-era foame, dar Jo se uita prea insistent la mine incat nu am putut sa ma opresc din a manca. Era o tacere foarte deranjanta. Nu stiam ce sa zic, si nici Jo nu spunea nimic. Dupa ce am terminat supa, am luat si briosa si pe asta am mancat-o repede. Am baut o gura de suc si m-am uitat la Jo. Voiam sa stiu la ce se gandeste-te. Ce ii trece prin minte. Nu stiam ce sa ii zic, dar a trebuit sa o scot cumva la capat.
- La ce te gandesti?
- La nimic.
- Esti sigura?
- Mhmm.
- Jo...
- Ce?
- Spune-mi la ce te gandesti.
- La nimic. Doar ma bucur ca ti-ai revenit.
- Stiu asta, dar stiu ca esti si suparata pe mine.
- Da sunt. Stiu ca ai incercat sa ma salvezi de Liam. Stiu asta. Dar trebuia sa te gandesti sau sa iti aduci aminte cine era in spatele tau. Desmond stii ca te-ar fi ucis oricand ar fi avut ocazia.
- Stiu ca am reactionat incorect... Stiu ca trebuia sa actionez diferit, dar nu voiam sa te pierd Jo. Te-ar fi ranit enorm. Mai ales Liam.
- Ciudat. Acelasi lucru mi-a spus si Liam despre tine.
- Adica?
- I-am zis sa ma lase sa plec. Si mi-a spus ca nu. Am continuat sa ma zbat, nu am reusit sa scap. I-am spus ca sunt sora lui si atunci a spus ca fix de asta nu ma lasa sa plec. Nu ma lasa langa un monstru ca tine.
- El e un monstru. La fel si Des.
- La fel si mama mea.
- Asta doar daca doresti tu Jo.
- Te rog sa incetezi cu aceste obiceiuri ale tale. Ai scapat acum, dar cat crezi ca va mai dura asta?
- Jo... Nu e prima data.
- Asta zic Harry. De cate ori crezi ca vei mai scapa? Ai fost aproape de moarte Harry. Nu te-ai trezit timp de doua zile.
- Doua zile?
- Doua zile Harry. Doua zile in care noi nu am mai stiut ce sa facem.
- Imi cer iertare..
Ma uitam la ea, ea la mine. Stiu ca am dezamagit-o si pe ea. Sunt Harry, dezamagesc pe oricine. Dar reactia ei m-a surprins. Mi-a luat fata in mainile ei mici si m-a sarutat cat pentru doua zile. Doamne, ce dor mi-a fost de buzele ei. De felul in care ma facea sa ma simt doar cu un singur sarut. Chiar daca ma durea spatele enorm, nu imi pasa . Am luat-o in bratele mele si am strans-o cat am putut de tare. Buzele noastre s-au intalnit din nou si se sincronizau perfect. Parca buzele ei erau facute pentru ale mele. Ea era totul si mereu va fi. Oricat as fi eu de prost, o iubeam enorm de mult. Ea m-a readus la viata. Ea mi-a readus sufletul la viata. Era persoana mea preferata. Era ingerul meu. Raiul meu, iar eu eram infernul ei. Stiam ca o ranesc. Stiam ca ii fac sufletul in bucati si voiam sa ma opresc din a mai face aste.
- Ce dor mi-a fost de tine. Spuse Jo cu o vocea joasa.
- Si mie iubire. Te-as fute chiar aici daca as putea.
- Harry! Te poate auzi cineva!
- Si ce? Nu-mi spune ca nu ti-ar place.
- Nu zic nu, dar nu acum.
- Oricum iubire, in momentul asta nu sunt in stare de nimic.
- Ca de obicei.
- Ce vrei sa insinuezi cu asta? Te-am facut sa zbieri de placere.
- Harry orgasmele mele sunt la fel de reale ca si placerea ta pentru matematica.
- Amuzanto. Stai linistita. Imi revin eu si rup tot in tine. O sa vezi tu.
- Vreau sa vad.
- O sa vezi.
Am luat-o din nou in brate si am stat linistiti amandoi. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat din nou o sansa sa o tin din nou in brate. Mi-a redat fericirea inapoi. Durerile erau enorme. Corpul meu era intr-o agoinie continua. Spatele era un dezastru. Nu stiam cum sa mai stau. Incercam sa rezist si sa par ok, insa Jo si-a dat seama. S-a ridicat din pat si s-a dus dupa asistenta, care a venit pentru a imi da calmante. Tyler s-a intors si am inceput sa povestim ceva ce mi-ar putea lua mintea de la durere. Nick si Zayn si-au facut si ei aparitia intrebandu-ma cum ma simt, si sa imi spuna cat sunt de prost. Prietena lui Jo, Kate a dat si ea buzna in camera. Uitandu-se la mine si incercand sa nu ma omoare pentru ca i-am facut printena sa planga, vorbind cat de cat frumos, spunand ca isi doreste sa imi revin. Dupa ceva timp, a plecat si am ramas cu Jo,Tyler,Nick si Zayn. Si-au inceput discursul despre tampenia mea si m-au pus sa jur solemn ca nu o sa o mai fac. Dupa cateva minute, Tyler i-a rugat pe toti sa plece, sa poata vorbi cu mine.
- Ce s-a intamplat?
- Desmond a fugit.
- Ce?! Unde?
- In New York impreuna cu Liam si mama lui Jo.
- Jen a plecat si ea?
- Se pare ca da. Dar nu va scapa el.
- Tata ce ai de gand sa faci?
- Nimeni nu imi raneste fiul si scapa cu asta.
- Tata...
- Nu ar trebui sa te ingrijorezi pentru mine. A venit citatia asta.
- Despre ce e?
- Despre casa ta care a ars in care au fost gasite ramasitele unui tanar Niall Horan, si cateva amprente ale tale.
- Aaa...
- Harry... Ai de gand sa-mi spui ce s-a intamplat?
- Cand erai tu plecat, am fost cu Jo pana in Homles si acolo a fost rapita de Niall. M-am dus sa o salvez iar tampitul ala a dat cu benzina peste tot si a incendiat casa. Tata am incercat sa il ajut jur! Dar el nu mi-a prins mana.
- Ok... Prea multe informatii pentru azi. O sa rezolv eu cumva.
- Multumesc.
- Nu ai de ce sa imi multumesti. Daca nu as face-o eu, cine ar face-o?
- Nimeni.
- Vezi? Merg sa o chem pe Jo. Pot sa jur ca ti-a fost prea dor de ea.
Jo a revenit din nou. Am inceput sa vorbim. Mi-a spus cand ma vor lasa acasa, ma intreba din 5 in 5 minute cum ma simt, daca am nevoie de ceva.
- Am nevoie de tine.
- Sa te cred? A intrebat ea.
- Da, pentru ca iti spun adevarul.
- As vrea si eu sa te intreb ceva...
- Intreaba-ma orice iubire.
- Cum a fost sa fi inconstient?
- A fost...ciudat. Nu am crezut ca o sa ma mai intorc. Credeam ca o sa raman acolo pe veci. Eram intr-un loc intunecat. Nu puteam nici sa respir cum trebuie. Incercam sa ies de acolo, dar tot ce puteam face era sa dau cu pumnii in perete. Dar spre deosebire de realitate, acolo fiecare lovitura ma facea mai puternic. Pana la urma am distrus peretele si eram in fosta mea casa. Ma vedeam fugind de mama care voia sa ma pregateasca pentru scoala. M-am dus pana in camera mea si ma uitam in jur. Pana la urma am dat de mama mea.
- Si ce ti-a spus?
- Ca trebuia sa plec de acolo, ca nu era locul meu acolo. Ca sunt destul de puternic sa scap.
- Are dreptate.
- Va adus si pe voi in discutie. Pe tine si Tyler.
- Da? Si ce a spus de noi?
- Ca va trimis sa aveti grija de mine.
- Si aici ii dau dreptate.
- Te iubesc.
- Si eu.
Dupa ceva timp, a venit o asistenta care a rugat-o pe Jo sa paraseasca salonul pentru a ma putea odihni. Nu-mi doream asta dar nu aveam ce face. Jo m-a sarutat si mi-a spus ca merge pana acasa la mine sa imi aduca niste haine.Jo POV:
L-am salutat pe Harry si am iesit din salon. Tyler a spus ca ma duce el pana acasa, doar ca sa il astept afara. Ma bucur enorm ca si-a revenit. Nu stiu cum as fi reactionat daca nu ar mai fi fost in viata. Probabil nimic nu ar mai fi avut sens. In timp ce il asteptam pe Tyler in fata spitalului, am auzit ceva.
- Jo! Jo!!
M-am intors sa vad cine era. Nu cunosteam vocea dar fata imi era familiara.
- Da? Am raspuns eu.
- Jo vreau sa imi vad fiul. Acesta e spitalul?
- Da. Dar stati. Cine sunteti si de unde ma cunoasteti? Eu nu va stiu.
- Scuze dar chiar nu am timp acum.
- Spuneti-mi cine sunteti. Imi pareti cunoscuta.
-Sunt mama lui Harry Styles.
YOU ARE READING
Twisted
FanfictionMy mind is like a tunnel.The further you go into it,the darker it gets.