Twisted

Chapter 4

M-am socat foarte tare vazandu-i mesajul lui Harry. In primul rand,de unde avea numarul meu,asta era ciudat. I-am raspuns ca sunt ok cat de cat si l-am intrebat de unde are numarul meu,si mi-a spus ca nu conteaza.Era duminica si trebuia sa merg sa invat pentru ca aveam un test importat ziua urmatoare,insa nu ma puteam concetra asa bine,dar pana la urma am scos-o la capat.Am incercat sa vorbesc cu mama,sa vad daca inca era suparata pe mine,si din cum vorbea cu mine,era evident ca inca era,dar probabil o sa ii treaca. Nu prea aveam ce face si nu vroiam sa ma uit la vreun serial sau sa stau in casa,asa ca am vrut sa ies,dar prietena mea iubita Kate nu imi raspundea,iar prietena mea din copilarie Sandra nu putea veni,la si Ashley,iar pe Jeff sau Dave si nu avea rostul sa ii chem,asa ca am iesit singura,si chiar imi placea .. putin. Mi-am pus castiile in urechi si am dat drumul sentimentelor de pe linia melodica. Ascultam melodia Wildest Dreams de la Taylor Swift. Era preferata mea. Ma plimbam si vedeam asa putini oameni fericiti .. De ce toti suntem condamnati sa tristete si la lacrimi ? De ce ? De ce nu ne putem bucura de viata ? Sa zambim cu adevarat,nu sa punem un ranjet fals doar pentru a da impresia ca suntem fericiti.Ne prefacem ca suntem bine,incercam sa fim bine,mintim si ne mintim pe noi insine ca suntem bine,insa asta e problema,doar mintim. Ce mincinosi tristi suntem ... 
Ajunsem pe o strada pe care nu prea o stiam .. Erau foarte multe case parasite. Erau vechi si putin stranii. Londra oricum parea un oras foarte trist. Mereu ploua,insa eu il iubeam asa cum era. Era un oras genial. In acest oras m-am indragostit pentru prima oara,in acest oras mi-am intalnit prietenii,in acest oras am familia,deci .. in acest oras este sufletul meu. Si chiar asa .. Orasul se reflecta foarte bine cu sufletul meu. Si in sufletul meu ploua exact cum ploua in Londra. Si sufletul meu era trist si posomorit exact cum era Londra.Melodiile se schimbau rand pe rand,iar asa se schimbau si starile mele.De la putina fericire la totala tristete,insa la un moment dat nu mai eram prea atenta la muzica care o auzeam. M-a fascinat o casa de pe acea strada. Era intunecata si sumbra,dar in acelasi timp incredibil de frumoasa. Geamurile erau de culoare grii inchis si peretii la fel. Usa era negrea si avea o gradina putin cam ciudata. Imi placea. Mereu ma simteam atrasa de lucrurile ciudate. Am stat vreo 10 minute holbandu-ma la casa aceea,cand dintr-o data,cineva imi atinse umarul. Era un barbat in varsta,inalt,putin mai facut,cu parul negru si ochii caprui-verzui. Prima data m-am speriat si m-am tras de langa el,insa parea inofensiv.
- Iti place casa ? intrebase el zambind.
- Da,e foarte frumoasa.
- Multumesc.
- E a dumneavostra ?
- Da.
- E superba.
- Multumesc. Vrei sa intrii sa bei un ceai ?
- Nu multumesc,ma grabesc acasa.
- Te-am observat acum 10 minute,nu parea sa te grabesti .. 
- 10 minute ? Am pierdut notiunea timpului ... 
- Asta e .. daca nu doresti sa intrii. 
Barbatul acela plecase. Chiar mi-as fi dorit sa vad casa si pe dinauntru,dar nu puteam avea incredere in el,cine stie ce imi facea. In fine .. am pornit din nou spre zona care eu o stiam si imi doream intr-un final sa ajung acasa. Am trecut pe langa parcul in care m-am intalnit pentru prima oara cu cineva. M-am asezat pe banca si am privit intregul parc. Era asa diferit acum catva timp,parca era mai frumos. Un milion de amintiri si sentimente au intrat in capul meu. Si parca imi venea sa plang,insa m-am abtinut. Am mai stat cateva minute pe banca,si cand am vrut sa schimb melodia,am primit un mesaj. Era de la Harry. Ma intrebase ce fac,si eu i-am raspuns ca ma plimb,iar raspunsul m-a surprins putin. "Observ." Ma uitam in toate directiile,dar nu vedeam pe nimeni,pana m-am uitat in spatele meu. 
- Parca zicea ca te plimbi.
- Asta faceam. M-am plimbat pana aici.
- De una singura ?
- Da,imi place sa fiu singura uneori.
- Interesant.
- Dar tu ? Si tu esti de unul singur ?
- Da. 
- Si iti place ?
- La nebunie.
- Pe unde te-ai mai plimbat.
- Nu stiu cum se numeste strada,dar e fix dupa ce treci de librarie,adica mai mergi putin si acolo este o strada putin ciudata.
- Ciudata in ce sens ?
- Nu stiu .. ciudata,stranie,intunecata.
- E cam sucit drumul pana acolo,dupa cum mi-ai explicat.
- Sucit. Ce imi place cuvantul asta.
- Serios ?
- Da,si eu sunt sucita,si fac pariu ca si tu esti. Toti suntem.
- Esti o fata chiar foarte interesanta.
- Mersi .. Tie ce cuvant iti place ?
- Mie ? Stai sa ma gandesc .. Pai ... cred ca intunecat,si inca unul ..
- Care ? 
- Nebunie.
- Si cuvantul asta imi place.
- Nu cumva iti plac toate cuvinetele ?
- Nu. Nu-mi place cuvantul iubire.
- Nici mie .. Am uitat un cuvant care imi place.
- Care ?
- Sex. 
- Ma asteptam la asa ceva.
- Ce dracu' ? Stam pe o banca intr-un parc intr-o zi foarte friguroasa si vorbim despre ce cuvinte ne plac ... Nu esti normala,esti complet nebuna,tu m-ai facut sa fac parte din jocul asta sucit al tau.
- Hei ! Tu ai vrut sa continui. Eu am spus doar un cuvant,tu ai spus 3. Aaa da .. mai imi place un cuvant.
- Care ?
- Pizza.
- Poti sa taci ? Mi-e foame de mor.
- Pizza,pizza,pizza,pizza.
- Ai realizat ca esti enervanta si ca esti o pacoste ? 
- Atunci de ce stai cu mine ?
- Pentru ca imi place.
- Atunci taci din gura.
La un moment dat,se uita direct in ochii mei si zambea,si ma facea si pe mine sa zambesc. De ce ai venit in viata mea ? De ce ? De ce vrei sa imi dai si tu lumea peste cap ? Dar nu ma indragosteam de el,nu prea imi dadea motive sa o fac.
- Eu cam trebuie sa plec acasa. am spus.
- Te cearta mama daca stai mai mult ?
- Nu,dar trebuie sa plec.
- Ok,te cearta mama,am inteles.
- Nu ma cearta nimeni,pot sa stau afara cat vreau,doar ca vreau eu sa plec.
- Nu te cred.
- Ok. Atunci mai stau. 
- Cat ? 
- O ora,doua .. nu stiu,pana ma plictisesc.
- Ok.
Ceea ce a spus el era putin adevarat. Adica mama intra in panica doar daca nu raspundeam odata la telefon,si cand ajungeam acasa era al 3-lea razboi mondial.Insa incercam sa ii dovedesc lui Harry ca nu eram asa cuminte,cand defapt chiar eram. Adica mergeam la petreceri,in oras,in pub-uri,dar nu imi depasam limitele. Vreo cateva minute bune nu ne-am mai vorbit,insa el a rupt tacerea.
- Ai prieten ?
- Nu. Tu ?
- Nu sunt gay.
- Amuzantule. Ai prietena ?
- Am multe prietene.
- E clar,cu tine nu se poate vorbi. 
- Nu serios. Am mai multe. Cred ca am 3-4. 
- Ce porc si nesimtit esti. 
- Glumesc. Nu am. Nu am de ceva vreme. Am mai avut doar one-night-stand,doar atat.
- Frumos.
- Dar tu cum de nu ai prieten ?
- Nu am.
- Ce s-a intamplat ?
- Ce sa se intample ? Ne-am despartit.
- De ce ? 
- Pentru ca .. e complicat.
- Ok.
- Si-a gasit pe altcineva.
- Si asta e complicat ?
- Toata povestea e complicata.
- Si de asta nu mai crezi in iubire ?
- Probabil. 
- Imi pare rau ... 
- Pentru ? 
- Pentru ca suferi,pentru ca esti ranita,si se vede foarte bine asta. Si doar un om foarte ranit ar putea spune ca nu mai crezi in iubire.
Cuvintele lui imi strapungeau inima si sufletul si abia ma abtineam sa nu plang. Da,era foarte ranita. Durea prea tare,si parca in fiecare zi,durea crestea din ce in ce mai tare,in loc sa dispara. 
- Si tu ai spus ca nu crezi in iubire.
- Eu sunt in ipocrit.
- Nu cred ca esti.
- Nu ma cunosti.
- Nu prea cred ca am nevoie sa te cunosc prea bine ca sa stiu daca esti un ipocrit.
- Poate iti vei schimba parerea. 
- Poate nu.
- Eu o sa plec. Poti sa stai singura afara inca o ora jumate sa imi dovesti ca ai voie sa stai afara si ca nu iti spune nimeni ce sa faci. 
- Esti un ipocrit.
- Stiu,tocmai ti-am spus ca sunt.
O luase pe aleea pe care am venit eu inapoi. Oare locuia pe strada aceea ciudata ? Oare as fi nebuna daca l-as urmarii ? Normal ca as fi,complet bolnava. Am ajuns acasa si mintea mea bolnava s-a calmat intr-un final. M-am dus direct in baie,pregatindu-ma sa fac un dus lung pentru a-mi putea linistii gandurile.Am stat inauntru vreo 2 ore,facand nimic altceva decat sa gandesc. Uneori limpede,alteori nebunesc,dar ce ma bucura era ca in final gandeam. Dupa ce am iesit din dus,m-am dus pana jos si mama tocmai vorbise cu mine. Nu era despre mancare sau ceva de genul.
- Cine e baiatul care te-a adus aseara acasa ? 
- Ce ?
- Nu face pe proasta cu mine. Te-am vazut.
- E un tip de la scoala.
- Nu l-am mai vazut pe aici.
- Tocmai s-a mutat aici.
- Si cum il cheama ?
- Harry.
- Dragut. Dar tu parca ai mers cu Ashley si Kate in oras.
- Da,dar m-am intalnit cu el in oras,iar Kate a plecat mai devreme si eu am ramas putin cu el,si m-a condus pana acasa.
- Aaa .. Ok. E frumos baiatul.
- Mama .. 
- Ce ? Eu iti spun adevarul. Ce vrei sa mananci ?
- Orice .. sau defapt nimic in momentul asta. Merg sa citesc.
- Ok.
Ma bucurasem ca vorbisem cu mama si despre altceva,nu despre ce vreau de mancare. Am inceput sa citesc Fifty Shades Of Grey. Adoram cartea. Eram la volumul al treilea si era absolut geniala. Cartea incepu sa devina interesanta,a trebuit sa fiu intrerupta de catre telefon. Era Kate. 
- Ce faci ? m-a intrebat ea.
- Bine,de ce nu mi-ai raspuns ?
- Dormea .. ca de obicei. 
- Doamne .. in fine.
- Vroiai sa imi zici ceva ?
- Nu,doar vroiam sa vii cu mine sa ne plimbam,dar am fost singura.
- Serios ?
- Da,pana la un moment dat. 
- Adica ?
- Adica a aparut Harry din senin.
- Tu tot de tipul asta' dai.
- Stiu .. si nu inteleg de ce.
- Cred ca iti place de el. 
- Chiar deloc,ba chiar nu prea il agreez.
- Asta e. Iti place de el.
- Taci din gura Kate. 
- Doar spuneam.
- Si cu Dave cum e ?
- Nici cum. Mi-a trimis doar un simplu mesaj in care imi spunea ca isi cere scuze ca a stricat seara.
- Si tu ce i-ai spus ?
- Ca nu e nimic. 
- Ok .. 
- Jo,eu cam inchid pentru eu nu mi-am invatat deloc la engleza si vreau sa imi citesc putin. 
- Ca de obicei. Citesti sa stii macar sa-l treci. 
- Asta aveam de gand. 
- Te las. 
- Ok.
Dupa ce i-am inchis telefonul,am continuat sa imi citesc cartea,insa iar am fost intrerupta de telefon 
- Kate,citesc. Ce dracu' tot vrei ?
- Calmeaza-te rautate mica.
- Cine esti si ce vrei ?
- Uita-te cum m-ai trecut in telefon.
Era Harry.
- Aaa .. tu erai ... Scuze.
- Nu-i nimic. Ce citesti ?
- Fifty Shades Of Grey .. 
- Wow ! Interesanta carte.
- Ai citit-o ?
- Da sucit-o,am citi-o,defapt pe toate le-am citit.
- Ok ipocritule.
- Uita-te pe geam.
- De ce ? 
- Nu mai intreba. Uita-te. 
Era Harry cu o pizza in mana si zambea incontrolabil.
- Ce faci aici ? 
- Pai ai zis ca pizza e unul dintre cuvintele tale preferate,si mie imi era foarte foame,asa ca am luat o pizza,si vreau sa o impart cu tine. Cobori tu sau urc eu ? 
- Stai ce ... 
- Ok. Urc eu.
- Nu cred ca e o idee buna,e periculos. 
-Imi plac lucrurile periculoase si am trecut prin situatii si mai rele. 
Cum a reusit sa urce,nici eu nu stiu,si cred ca nici el. Deci eram socata. 
- Deci ... cine incepe pizza ? am intrebat. 
- Ca de obicei,doamnele primele,dar cum nu prea cred ca este vreuna pe aici inafara de mama ta ... 
- Esti un nesimtit. De ce nu te-ai luat si pe tine in calcul sau ai uitat ce esti ?
- Touche.
- Desigur.Si cum esti singura doamna din camera asta,te rog frumos sa o incepi tu.
- Bine barbatule.
- Glumetule.
Am mancat pizza si am ras si am povestit atat de tare,incat ma mir ca mama nu a urcat sus sa vada cine e la mine in camera. La un moment dat am adormit,insa cand m-am trezit,Harry nu mai era langa mine,dar mi-a scris ceva pe telefon " Noapte buna sucit-o".