Twisted

Chapter 31

Harry POV : 

A plecat .. Nu imi venea sa cred. A plecat si m-a lasat aici singur,fara um pic de viata. Stiam ca era doar vina mea. Stiam ca am distrus totul,stiam ca probabil nu se va mai intoarece. Am auzit durerea in glasul ei.Cuvintele ei erau niste si pumnale care imi distrugeau sufletul,si chiar daca imi spuneam mie ca acele cuvinte nu erau adevarate,erau. Le-a spus cu atata durere,atata dezamagire,incat m-au facut sa fiu si eu dezamagit de mine,la fel ca ea. Vai .. Si credeam ca totul era frumos,ca o sa fim bine si ca am scapat de tot raul care ne vana sufletul,a venit asta. A venit viata si mi-a luat-o de langa mine,fara macar sa ma lase un minut sa ii explic,sa ma asculte. Si cum am mai spus .. Probabil nu se va mai intoarce. Probabil acum e acasa sau la Kate,povestindu-i si plangand in bratele lor,nu ale mele. Si probabil ca peste catva timp va uita de noi,va uita de mine si isi va trai viata care merita sa o aiba,cea pe care eu nu pot sa i-o ofer. Si probabil eu imi voi aminti de ea tot restul vietii. Imi voi aminti de frumoasa mea Jo care ma intelegea,dar .. acum nu m-a putut intelege. Imi voi aminti de felul in care zambeste,si imi doream sa vad acel zambet in fiecare dimineata,pentru a-mi face ziua mai buna. Imi voi aminti de rasul ei,de vocea ei care putea calma si cele mai involburate oceane. Doar ea stia cum sa ma calmeze. Doar ea stia ce sa imi faca sa ma linisteasca. Doar dragostea ei era leacul pentru sufletul meu ranit. Si acum a plecat. A plecat si mi-a lasat o gramada de amintiri in palma care ma vor bantui de acum incolo. Amintiri frumoase in care eram cu adevarat fericit. Eram fericit doar cu ea,dar acum .. cum ea nu mai e,mai am pentru ca sa fiu fericit ? Nu vroiam sa dorm. Nu vroiam sa ma pun in pat stiind ca ea nu e langa mine. Nu vroiam sa stiu ca nu e acolo,imbratisandu-ma,facandu-ma sa ma simt in siguranta. Ea era casa mea. Adevarat mea casa si acum.. Nu mai am ... Daca ea a plecat,nu mai apartin nimanui. M-am dus pana la dulapul unde imi tineam bautura,tigarile,drogurile .. In fine. Am luat o sticla de vodka si am terminat-o in ultimele cinci minute. Am luat-o si pe urmatoarea si pe asta am trantit-o de perete,lasandu-ma dupa in jos,injurandu-ma si plangand. Si va jur ca in acel moment,simteam cum sufletul meu moare,cum inima se rupe in mii de bucatele si cum fiecare gand duce doar la el si la ce am facut. Am fumat vreo doua pachete de tigari,fara intrerupere,si inacandu-mi durerea in bautura. Si chiar incercam sa uit ce s-a intamplat,dar problema era ca imi amintea si mai mult si durea mult mai rau. Cum as putea-o vreodata uita ? Nici macar cea mai tare bautura din lume nu mi-a putea-o scoate din minte. Si de-as fi bolnav si as mai avea putin si as muri,tot m-as gandi la ea,pentru ca,intr-un fel sau altul,ea m-ar fi vindecat,nu fizic ci sufleteste. Imi pare rau ca am distrus totul Jo. Imi pare rau ca te-am ranit,imi pare rau ca nu sunt cine credeai ca sunt. Nici eu nu ma recunosc pe mine,nu mai stiu cine sunt. Ma uit in oglinda si nu ma recunosc. Dar stiu Jo ca tot ce am simtit pentru tine e adevarat. Si lucrul asta nu se va schimba vreodata. Nu te voi uita,si daca as incerca,nu voi putea. O sa existe mereu ceva care sa-mi aminteasca de tine. Un cantec,un loc,o strada,un parc .. Orice. Te voi cauta in oricine de acum in acolo,dar nu te voi putea gasi. Nimeni nu e ca tine si nu va fi vreodata. Nu ar putea fi ca tine,si stiu ca multi si-ar dori asta. Stiu Jo .. Sunt raul pur si ti-am infectat si tie sufletul cu veninul meu pe care tu il numeai candva iubire,si acum ti-ai dat seama ca nu e asa. Nu e iubire. E rautatea ce imi curge prin vene,e veninul ce ma face sa fiu ceea ce nu vreau sa fiu. Dar tu ma salvai Jo .. Tu faceai orice doar sa nu imi intre in suflet.Si chiar daca intra,nu avea loc,pentru ca acolo erai doar tu. Tu si doar tu. Si doar tu vei ramane. Tu vei ramane mereu ingerul meu care ma va calma mereu. Tu vei ramane mereu singura persoana de care chiar imi pasa. Tu vei ramane cea care detine sufletul meu. Doar tu. Si nimeni din lumea asta nu te va inlocui. 

Jo POV :

Eram singura. Din nou. Doar eu si cu mine. Aaa da,de fapt nu eram singura.Aveam ceva prietene cu mine,aveam companie. Durerea,supararea si dezamagirea erau alaturi de mine. Nu ma lasau la greu. Ma indrept spre un anumit loc,dar nu stiu unde este .. probabil o sa il gasesc pana la urma.Cu cine merg ? Nu stiu.Vad o groaza de oameni in spate,da pur si simplu nu ii cunosc.Cand merg ? Deja am pornit.Am ajuns ? Mai am cativa ani sa ajung.Dar pana la urma unde vreau sa merg ? Aaa da,la casa fericirii. Nu stiu unde locuieste,dar ea stie.A venit la mine,dar eu nu am fost acasa.Trist. O sa ii caut domiciliul pana o sa il gasesc,chiar daca o sa-mi ia o viata intreaga.Eu si fericirea avem de vorbit .. "Draga fericire .. m-ai cam uitat !" .. In fine .. lucrurile nu o sa ramana asa. Vechea mea prietena .. Supararea .. Nu vrea sa plece de langa mine in niciun fel,chiar daca i-am dat 1000 de motive sa plece.Ma iubeste.Supararea mi-e o prietena adevarata.Nu m-a lasat niciodata la greu,in schimb fericirea .. fericirea cand m-a cautat,in loc sa-mi pun in posta ce avea pentru mine,a plecat. Eu si viata nu ne intelegem deloc.Eu zic ceva,ea face altceva.As vrea macar odata ca viata sa fie de acord cu mine.Plangeam intruna si nu ma puteam opri. Si ma intrebam intruna .. De ce eu ? De ce eu din toata lumea asta ? Cu ce eram eu mai speciala ca altii ? De ce trebuia eu sa rezist si sa lupt mai mult ca altii ? De ce trebuia sa fiu dezamagita mereu ? De ce trebuia sa imi pierd iar noptiile plangand ? Totul era intunecat si imi venea sa strig,dar nu o faceam. Nu cred ca i-ar fi pasat cuiva sau nu voiam sa ii deranjez pe altii.Cu timpul,dezamagirea si tradarea ne face mai indiferenti,mai reci,nu mai avem incredere in fiecare om.Ne e greu sa ne deschidem sa vorbim despre probleme noastre.Asta e si un semn de maturizare. De fapt .. chiar e un semn de maturizare ? Sau e doar o scuza banala pe care o folosim cu toti pentru ca incepe sa credem ca am trecut prin foarte multe si nu mai avem putere sa facem fata altor lucruri ? Sau poate ca aceste lucruri nu ne vor face mai reci sau sa ne inchidem in noi. Poate aceste lucruri precum dezamagirea si minciuna,si tradarea ne dau putere pentru ziua de maine. Poate .. Nu stiu inca. Si ma plimbam si imi auzeam pasii lovind pamantul rece,acoperit de stropii de ploaie,imi vedeam lacrimile care imi ardeau obrajii,mainiile imi tremurau si inima probabil ca incerca sa bata cat de cat.Si priveam in jur,chiar daca totul imi era neclar din cauza lacrimilor,vedeam oameni fericiti. De ce eu nu arat la fel ca ei ? De ce incercarea mea de a fi fericita mereu esueaza ? Ma plimbam si am ajuns sa cred ca nici eu nu ma recunosteam pe mine. Nu mai era cine am fost odata. Nu a mai ramas nimic din Jo cea veche. Sau poate a mai ramas,dar nu o gasesc. Plimbandu-ma si uitandu-ma la straziile astea pline de suflete reci,am vazut un bar. Era barul in care am baut cu Harry si in care am povestit despre cum eu credeam ca nu exista iubirea. Am intrat in el si o serie de amintiri mi-au venit in fata ochiilor. Nu doar cu Harry,de cum eram eu odata. Si daca ar fi in fata mea Jo cea veche,nu ar fi mandra de mine,absolut deloc. M-am asezat la masa si ma uitam in gol,privind la nimic,si doar gandindu-ma cine sunt si de ce am lasat viata sa-mi faca asta,sa ma doboare din nou. Pierduta in gandurile mele,barmanita m-a trezit la realitate. 
- Ce doresti fetito ?
- Aaa .. 3-4 tequila. 
- Wow ! Ce suparata esti !
- N-ai fi zis. 
- Ce s-a intamplat ? 
- Am aflat ca iubitul meu este bolnav mintal si mi-a fost foare frica asa ca am plecat. L-am iertat pentru ca am fost rapita si cat pe ce omorita si drogata din cauza lui,dar faptul ca mi-a ascuns ca e bolnav mintal a intrecut masura. 
Fata asta se uita la mine ca si cum as fi de pe alta planeta,sau parca as fi nebuna. Si dupa ce am privit-o mai bine,mi-am dat seama ce am spus.
- Glumesc. S-a despartit de mine foarte nasol.
- Imi pare rau sa aud asta. Poftim. Daca mai doresti,doar intreaba-ma,ok ? 
- Mersi. 
Ok .. Am baut doar doua shot-uri. Nu aveam nimic,nu ma imbat repede. Doar ca priveam in paharelul ala mic si gol si intr-un fel imi vedeam reflectia si cat de .. distrusa eram. L-am baut si pe al treilea si iarasi am inceput sa plang. Mi-am trantit capul de masa,bine .. nu m-am lovit,dar intelegi voi,si am inceput sa plang mai tare si mai tare. Nu mai stiam ce sa fac si cum sa opresc durerea asta si parea imposibil sa o fac. Mi-am ridicat capul,uitandu-ma dupa barmanita.
- Inca .. 5. 
- Doua sunt din partea casei. Ai ramas fara prieten,nu vreau sa te las si fara bani. 
- Am bani. Si am de gand sa ii beau pe toti. 
- Doare,ha ?
- Al naibii de tare. 
- Te inteleg. Si eu trecut prin ce treci tu acum. Stiu cum e durerea si cum se simte. Dar o sa treaca. Vei vedea. N-o lasa sa puna stapanire pe tine. 
- Incerc ..
- Incearca mai tare. 
Si celelalte cinci shot-uri s-au mai repede decat am crezut. Eram putin ametita si am incetat sa mai plang. Asta era de bine. Radio a inceput sa porneasca la un moment dat,sau era deja pornit dar nu mi-am dat seama. A inceput melodia mea si a lui Harry .. I know places. Si din nou o tona de amintiri in minte care m-au facut sa plang din nou,de data asta fara incetare. M-am uitat in spre bar,si am vazut-o pe barmanita venind spre mine cu o sticla de vodka. 
- Cum te cheama ? m-a intrebat
- Jo. Pe tine ?
- Clarabelle.
- Ce nume frumos. 
- Mie imi place al tau. Mi se potriveste mai mult decat Clarabelle. 
- Ok .. Pai imi pare bine sa te cunosc Clarabelle.
- Si mie imi pare bine Jo. Un sfat. 
- Care ?
- Nu-mi spune Clarabelle,spune-mi Clara.
- Ok .. Pai bine atunci Clara. 
- Mai ai nevoie de vreun pahar ? 
- Da. Chiar am nevoie foarte mare in acest moment. 
- Care e motivul din care v-ati despartit ?
- Suntem .. eram .. nu stiu .. Diferiti .. Prea diferiti ..
- Ai incercat vreodata sa-l schimbi ? Sau el pe tine ?
- Nu,niciodata. Nu as fi vrut sa se schimbe pentru nimic in lume. 
- Ce boala are ?
- Clara .. Am glumit. 
- Jo .. Nu te cunosc doar de vreo o ora si mi-am dat seama ca nu ai glumit. Esti o mincinoasa foarte proasta,scuze ca-ti spun.
- Chiar sunt ?
- Da. Deci .. Ce are ?
- Psihoza .. 
- Aha .. Fostul meu prieten era dependent de droguri.Si a ajuns sa innebuneasca din cauza asta. Statea foarte prost cu banii intr-o perioada si a venit sa-mi ceara mie. Nici eu nu aveam. Trebuia sa am grija de sora mea care era putin mai mica,doar pe mine ma mai are si nu puteam sa nu ii cumpar ei ceva doar pentru ca lui ii trebuiau droguri. Am incercat sa ii explic pana cand mi-a dat o palma si dupa si pe cealalta. M-a batut foarte tare,m-a facut in toate felurile si mi-a luat si banii. Dupa cateva zile a venit la mine si si-a cerut scuze,insa nu l-am putut ierta. Nu mai era baiatul de care m-am indragostit. Era persoana pe care o uram cel mai mult. Si chiar daca il uram,imi era mila de el. Acum e internat la reabilitare si face tratamente pentru dementa. 
- Ti-e dor de el ?
- Mi-a fost dor de el. Imi era greu fara el si parca totul din jurul meu nu mai avea sens. Dar .. am trecut peste,am incercat sa privesc in fata nu intrecut,chiar daca imi era foarte greu. Ceva totusi ma tragea inapoi,dar nu m-am lasat. 
- Ai fost sa-l vizitezi ?
- Am fost acum 2 saptamani,dar nu ma recunoaste. Asta-i durerea mea cea mare. Pentru ca eu l-as recunoaste chiar si cu ochii inchisi intr-o mare de oameni. 
- Imi pare rau .. 
- E ok .. Sunt o fire puternica .. Am trecut prin chestii si mai rele,si nu m-am dat batuta niciodata. 
- Jos palaria pentru tine Clara. 
- Multumesc. Daca mai vrei sa bei,iti las sticla aici. Eu merg sa fac curat in spate. 
- Stai .. Si ce-ti va zice seful ?
- Pai seful deocamdata e o femeie care tocmai a vorbit cu tine si acum merge sa faca curatenie. Si iti spune ca poti bea linistita. 
Eram la jumatatea sticlei si plangeam si ma gandeam ca,viata mea nu prea mai avea vreun rost. Acasa nu mai puteam merge,de la Harry am plecat de una singura,nu aveam haine la mine,muream de foame si nu prea mai aveam multi bani,de fapt nu destui pentru o noapte la hotel. Am terminat si cealalta jumatate de sticla de vodka si puteam sa spun ca eram .. beata. Si am inceput sa rad si asta nu era de bine,pentru ca rasul meu mereu se transforma in plans. Si asa a fost. 
- Mersi Harry. Esti cel mai tare. Stii ? Si eu sunt bolnava mintal. Cred .. Aveam depresie intr-o vreme dar nu se compara cu ce ai tu. Nu nu .. Chiar deloc. Vai .. Era sa pic. Harry raspunde-mi ! Nu ma lasa sa vorbesc singura ! Harry de ce nu-mi raspunzi ? De ce taci dracu' din gura ?De ce nu esti in stare sa vorbesti ? Eu nu te judec,n-am facut-o niciodata. Harry !!!!! 
Si m-am trantit pe jos,in mijlocul barului si am inceput sa plang mai tare ca si acum 2 ore. Nu mai stiam ce sa fac si unde sa merg. Casa mea era langa Harry,dar chiar nu il puteam privi in acel moment. Ma durea prea tare. M-am ridicat incet si mi-am luat telefonul din geaca incercand sa formez numarul lui Kate,dar nu reuseam. 
- Clara !! Vii putin ? Te rog. 
- Ce s-a intamplat ?
- O cauti te rog in agenda pe Kate. Si da te rog la apelare.
- Poftim.
- Mersi  .. Hei Kate ! Ce faci ?
- Dorm .. Tu ?
- Bine. Sunt intr-un bar,beata,voiam sa vorbesc cu tine.
- Cu cine esti ?
- Singura. Si cu Clara care e o persoana mega draguta si m-a ajutat sa te sun. 
- In ce bar esti ? 
- Habar n-am. M-am tot plimbat intruna si am ajuns pana la urma in acest bar. Ti-o dau pe Clara sa-ti explice ea. Poftim.
Dupa vreo 2 minute in care Clara i-a explicat la Kate cum sa vina,mi-a inapoiat telefonul. 
- Deci .. Ai inteles ? 
- Da Jo. Vin acum.
- Vii dupa mine ? Ce prietena buna am ! Vezi Clara ? Ce prietena adevarata. 
- Pa Jo. Ramai acolo. 
- Aici raman. Eu nu mai plec de aici. 
Erma din nou la masa,de data asta cu o limonada nu cu vodka sau tequila sau alte dracovenii si o asteptam pe Kate. I-a luat cam mult pana sa vin,dar nu era vreo problema. Macar a venit.
- De ce esti singura ? Si de ce ai baut atat ? Si de ce ai machiajul tot intins pe fata si de ce ai plans ?
- Am aflat ca Harry are psihoza si am plecat. M-am simtit dezamagita Kate .. 
- Ok .. Hai sa te ducem acasa. 
- Nu nu ! Nu merg acasa si nu merg nici la Harry acasa. 
- Cine ti-a spus ca te voi duce acolo ?
- Nu stiu .. Privirea ta. 
- Taci odata si hai. Urca in masina. 
- Pa Clara ! Mersi de companie ! Voi mai veni pe aici. Ai vazut ce de treaba era Clara ?
- Desigur. Incearca sa adormi ori nu scoate niciun cuvant.
- De ce ? 
- Nu vreau sa te vada mama in halul asta. 
Kate avea dreptate. Aratam oribil. Miroseam a bautura in ultimul hal si machiajul era peste tot pe fara mea,insa pe ochi nu era. Am inceput sa plang din nou,insa nu am vrut sa ma vada Kate,asa ca am incercat sa ma opresc,chiar daca a fost greu. Ma uitam pe geamul masinii si am observat ca a inceput sa ploua. Ma linistea ploaia. Si cerul trebuia sa planga cateodata,nu trebuia sa se prefaca mereu ca in viata lui e numai soare. Ne-a luat putin mai mult sa ajungem la Kate,insa cand am ajuns,m-a dus direct in baie,m-a ajutat sa ma dezbrac si m-a bagat in dus. Dupa ce am facut dus,mi-am revenit putin. M-am imbracat intr-o pereche de colanti grii si intr-un sweather de-a lui Kate. M-am spalat bine pe fata si pe dinti si dupa am ramas putin si m-am uitat in oglinda. Cum am ajuns .. M-am abitinut din plans. Am plans destul in dus,si spre bucuria mea,Kate nu si-a dat seama ca am plans. Am mers inapoi in camera lui Kate si m-am asezat pe pat langa ea.
- Ce s-a intamplat ? 
- O poveste lunga .. 
- Spune-mi .. 
Am inceput sa ii povestesc tot .. De la apelul cu numar ascuns  pana la medicamentele pentru pshoza. Si i-am spus si despre rapirea mea si de ce nu am raspuns. Ce mi s-a intamplat acolo .. .
- Jo .. Nu-mi vine sa cred .. !
- Nici mie .. 
- Te-a ranit vreodata Harry ?
- Nu .. Niciodata .. 
- De ce nu ai stat sa-l asculti ?
- Ce sa ascult ?
- Jo .. Sunt multe de ascultat si foarte multe de explicat. 
- Pentru ca .. mi s-a facut frica si nu am vrut sa mai raman. M-am simtit prea dezamagita. M-am simtit tradata Kate .. Si nu mai vreau sa fiu tradata din nou. Nu mai vreau sa plang din nou si sa ma gandesc ca eu voi singura mereu. Ca mi-e mai bine singura. Nu mai vreau .. 
- Stiu ce spui .. Dar macar lasa-l sa-ti explice .. Si el are dreptul sa fie ascultat si inteles. Macar atat ii poti oferi .. 
- Nu pot acum .. 
- Nu acum. Acum trebuie sa dormi .. Cand simti tu ca poti sa dai ochii cu el si ca esti pregatita sa auzi tot adevarul. 
- Ok .. O sa incerc sa dorm. Nu cred ca voi putea,dar voi incerca. 
- Bine .. Noapte buna atunci. 
- Noapte buna Kate.
Nu am putut adormi. Am stat in pat si ma uitam la .. nimic. Ma gandeam la atatea lucruri. La toate amintirile cu Harry,la toate promisiunile,la toata iubirea.La fiecare zambet care mi l-a oferit,la fiecare ca imbratisare in care gaseam siguranta,fiecare privire care imi spunea "Te iubesc". Ma gandeam la el. Totul a fost o minciuna ? Doar o simpla minciuna ? Nu mai stiam cine e in acel moment. Nu il mai cunosteam. Sau probabil nu l-am mai cunoscut vreodata.Probabil a fost doar o masca care m-a facut sa cred in el si sa ma indragostesc de el. Poate asa a fost sa fie. Poate as mi-a fost scris sa plang si sa ma indragostesc de persoane pe care cred ca le cunosc. Voiam sa il scot din inima. Voiam sa il scot afara si sa nu il mai las vreodata inauntrul meu. Dar nu puteam. Nu puteam. Cum a intrat asa adanc incat nu pot sa il mai scot ? De ce esti inca aici ? De ce chiar daca nu esti aici,iti simt privirea,iti simt bratele inconjurandu-ma. De ce ? De ce parca iti aud vocea la fiecare sunet pe care il aud ? Si de ce ador felul in care imi spui numele ? De ce e diferit felul in care il spui tu ? Ce ai tu mai special ? Ochii tai verzi care te hipnotizeaza doar cu o privire,buzele alea rozalii carnoase care sunt atat de fierbinti si nu ai cum sa le rezisti,parul ala messy,dar atat de sexy. Dar eu nu doar pentru asta m-am indragostit de tine. Ci de sufletul tau cald,pe care tu il credeai rece,de vocea ta care,chiar daca e o minciuna,ma facea sa te cred,mintea ta,care chiar daca e bolnava,e nebuna,dar mie imi placea. Pentru felul in care ma faceai sa ma simt,pentru ce ma faceai simt,pentru felul in care te simteam. Te simteam al meu si doar al meu,si puteam sa jur ca nimic altceva nu conta. Si orice ar fi,vei ramane mereu nebunul meu care m-a facut sa simt cel mai frumos sentiment din lume. Iubirea. M-ai invatat cum sa iubesc cu adevarat,cum sa ma simt cu adevarat vie si iti multumesc pentru asta. Stii care e problema ? Probabil nu ne vom mai intalni. Si imi era mila de persoana care te va iubi pe tine. Stiam ca intr-o buna zi vei cu altcineva mai frumoasa sau mai buna ca mine. Stiam. Dar imi parea rau pentru ca,cu toate astea,stiam ca m-ai iubit. Mult. Si imi parea rau pentru ca va auzi numele meu de multe ori si se va intreba cine e acea fata. Poate se va intreba ce am facut si cum sunt eu de fapt de nu ma puteai uita. Se va uita la tine cu o durere mare in suflet pentru ca va stii ca ea nu va intra vreodata acolo,cum am intrat eu. Chiar daca vei fi langa ea,si o vei tine in brate,nu eram eu. Si chiar daca nu eram eu acolo,ma simteai,ca si o fantoma. Si asa s-ar fi intamplat si la mine daca as fi intalnit pe cineva. I-as fi spus "Te iubesc" gandindu-ma la tine. L-as fi sarutat cu gandul la tine. L-as fi tinut in brate si l-as fi ascultat in noptiile reci,crezand ca te ascult pe tine. Tu ai fost si vei fi mereu. Si incercam sa adorm,si sa ma opresc din plans,dar m-am uitat la telefon si am vazut o gramada de mesaje,mesaje vocale si apeluri pierdute. "Jo .. Raspunde. Te rog. Nu ma lasa asa.","Jo intoarce-te acasa .. Nu pot sta aici fara tine .. ","Jo .. Te iubesc. Spune-mi ca ma iubesti si tu.Unde esti ?"
Am inceput sa plang si m-am dat jos din pat,si am mers pe coridor. M-am trantit pe jos si am deschis un mesaj care era exagerat de lung.