Despre dragoste și alte torturi

Introducere

Fiecare are viața lui de poveste. A unora începe mai devreme, a altora mai târziu, iar a mea a început abia când te-am cunoscut.

Pot spune ca dacă această umanitate cuprinsă în ființa noastră ne permite să mai așteptăm miracole, atunci te-as aștepta pe tine. Necondiționat. As aștepta cuminte sunetul pașilor tăi, as răscoli în vârtejuri de emoții fiecare șoaptă a ta și as promite, as promite ca de astă dată să nu te mai las. Stau mult prea des trist, pe aceeași bancă unde ne-am propus sa fugim de tot, stau cu gândul doar la noi, la tot ce a fost și stau la fel de trist, întrebându-mă ce va mai fi..

Totuși, azi ma aflu aici, la fel ca ieri, ca zilele trecute, ca săptămânile de dinainte și mă gândesc terifiat la ideea ca voi fi legat de acest loc pe veci. Să scriu mereu despre tine, ducându-ți dorul și sperând ca într-o zi să poți citi toate astea.

Îți mai amintești totul? Cum mi-am trăit vara, cum stăteam rezemat pe-o bancă de lemn aproape putrezită, împreună cu doi prieteni buni. Era vară și se simțea deplin în atmosferă. Era un aer sufocant, cerul albastru fără urma de nor, soarele așezat deasupra capului meu astfel încât oriunde as fi încercat să mă ascund printre copaci, as fi dat de aceeași lipsă de umbră.

Îmi pierdeam fire prețioase de timp în "activitățile" noului meu job, care dacă ar fi să vă mărturisesc, nu erau tocmai cele mai curate. Vindeam și transportam cantități imense de substanțe stupefiante virate către o fabrică fictivă de medicamente: tot ce se putea folosi pe post de drog. Eram implicat pană peste gat în toată afacerea, iar înspre prostia mea, mai eram și dedicat. Ajunsesem lider pe județ, nimic nu mișca fără știrea mea, aveam subalterni și îmi permiteam din când în când să-mi umplu jacuzzi-ul cu bani și să mă scald în ei.

Iar mai apoi, apoi veneau petrecerile. Nu călcam în curtea oricărui credul falit de-i cădeau buzunarele când avea vreo 2 lei în portofel, noi ne situam la un nivel mult mai înalt. Erau petreceri studențești ale bogătanilor, de obicei părinții lor fiind cei mai înstăriți politicieni, deputați sau procurori, iar noi ne jucam neîntrerupt cu focul, căci toate afacerile noastre erau duse la capăt chiar sub nasul lor, între mașini de lux, animatoare, fum roșietic și lumini legendare.

Ne rătăceam pe la astfel de case de vineri seara pană duminică dimineața, când abia găseam drumul de întoarcere, putrezi de bogați. Mai era și faptul că..

Buna, sper ca povestea sa reușească sa va stârnească interesul si sa fie o lectura plăcută. Nu uitați sa va lasati impresiile si sa votați!