EVANESCENT

- NOUĂ -

În visul meu, mama o ajută pe Pepper să își dea jos flaneaua pătată de sânge. Cerul gurii mi se usucă de parcă sufletul mi s-ar fi stins.

— Mă doare, mami, se plânge ea. Vocea îi sună nesigură, îndurerată. Mă întristează profund, ca și când mi-ar topi inima în mine.

Mama este slăbită. Cu mișcări la fel de nesigure, degetele tremurânde și osoase apucă de haină, ajutând-o să se dezbrace. Pepper își înghite un țipăt, căci materialul textil s-a amestecat cu multe cruste brun-roșiatice.

— Ține-o așa, o îndeamnă mama, iar sora mea o urmărește cu lacrimi în ochi în timp ce toarnă într-o cană apă caldă de la robinet.

Mama se întoarce grăbită, mai încearcă încă o dată apa și apoi o toarnă ușor peste rănile lui Pepper. Sora mea este cuprinsă de durere și panică. Strânge din dinți, fălcile i se umflă și obrajii îi sunt invadați de lacrimi. În cele din urmă, flaneaua se desprinde cu totul de pe trupul ei vătămat.

Încerc să mă apropii de ea, să văd mai bine, dar sunt o prezență blocată într-o cușcă invizibilă. Nu pot decât să mă satur cu ceea ce mi se îngăduie să privesc. Nimic mai mult.

În continuare, mama o descalță pe Pepper. Pe încălțăminte sunt picături de sânge, la fel și pe pantaloni. Mă întreb ce s-o fi întâmplat. Sper că mama va deschide acest subiect, doarece nu am mai văzut-o niciodată pe sora mea într-o astfel de situație. De fapt, nici eu nu am fost așa sau mama, fiindcă în Ozinpolis probabilitatea de a fi atât de rănită este la fel de egală cu cea de a te trezi dormind în pat cu un bărbat, adică nulă. Sau aproape.

Uitându-mă în jur, sentimentul care mă încearcă este de descumpănire. Baia noastră nu este deloc grozavă. Nici măcar nu se poate compara cu baia din Palatul Ozinpolisului. Mă simt vinovată de faptul că eu pășesc aidoma unei prințese într-o baie de lux, scăldându-mă într-o cadă cu ape spumoase și parfumate, iar mama și sora mea stau într-o căldură beteagă, într-o baie minimalistă și cu o cadă crăpată în care apa se răcește deja când începi să te șamponezi.

Brațele îi sunt rănite. Genunchii. Abdomenul este brăzdat de fâșii sângerânde, ca și când un animal de pradă i-ar fi înfipt ghearele în carne. Sunt dezgustată de imaginea pe care o văd. Nu pot înțelege trauma prin care a trecut mica mea soră. Aș vrea să pot ieși din acest vis și să mă alătur lor. Să preiau din durera și suferința familiei mele.

Fără să bag de seamă, mama dăduse deja drumul la apă, umplând cada. Pepper își agață prosopul în cuier și stă acoperită cu halatul alb și ponosit. Mama o privește, dar nu îi pot zări privirea. Nu știu dacă era mustratoare sau compătimitoare. O văd din profil și încep să nu o mai recunosc. Arată ca și când ar fi o sculptură în piatră, toată colțuroasă și slabă, cu fața trasă, ochii ieșiți în orbite.

N-a trecut decât puțin peste o lună, nu se poate ca lucrurile să fi suferit o astfel de schimbare drastică.

— Pregătește-te, îi zice mama lui Pepper, care, rușinată, își ferește privirea, lăsând-o în jos, și își desface halatul, punându-l pe o măsuță de alături.

Durerile pe care le simte se profilează și în mersul ei, șontâc-șontâc. Îmi pare atât de rău pentru ele.

Mama o ajută și de această dată să se urce în cadă. Simțind-o fierbinte, Pepper scoate un icnet a surprindere, dar mama aproape că o îmbrâncește înăuntru. Pepper se întoarce și o privește încruntată și mirată, dar când apa fierbinte îi acoperă rănile, privirea îi este cotropită de suferință. Pepper țipă. O dată. De două ori. Un țipăt lung și ascuțit care îmi face privirea să se vârtejească și să se cutremure în același timp.