În Ozinpolis nu mai există niciun băiat. O dată la optsprezece ani, celor care împlinesc această vârstă le este permis să-și creeze prototipul băiatului ideal. Însă doar unul va deveni om adevărat. O competiție cu o miză inimaginabilă. Cine va fi pr...
Ochii lui Kim strălucesc în semiîntunericul în care ne aflăm. Cu buzele țuguiate, Malefica fredonează o melodie greu de deslușit, atât de ciudată încât mă trec fiorii, de parcă firavele ei corzi vocale ar supune torturii sunetele pe care le scoate. Trec pe lângă ea, cu mâinile țepene pe lângă corp și chiar dacă mă prefac iarăși că sunt invizibilă, nu pot rezista tentației și îi arunc o privire. Imediat îmi doresc să nu o fi făcut – mă privește într-un fel cabalistic.
La un moment dat, Gwen îmi înmânase o cartelă în formă de disc, spunându-mi că acest obiect va fi „cheia mea de scăpare". Abia acum înțeleg ce a vrut să zică.
Cu Kim în stânga mea, simpla ei prezență ce debordează de maleficitate mă intimidează, de parcă aș fi ultimul bob de mazăre rămas în farfuria ei și nu aș ști pe unde să scap. Poate că mai am o șansă.
Nu mă mânca încă! Scap un scurt chicot la acest gând, dar imediat îl maschez prefăcându-mă că m-am înecat. Asta mi-ar mai trebui, să creadă că râd de ea.
Întorc discul gălbui pe toate părțile, și deși sunt doar două, cu privirea ei înfiptă în ființa mea, mi se par o mie. Este tare, solid și ușor aspru la margini. Acolo unde ar fi trebui să fie clanța este o cavitate mică, unde o strălucire verzuie dănsuie energic. Introduc cu fața – cred eu – cartela și aștept.
Mă uit în dreapta mea la șirul lung de uși și tablouri. Mă încordez din toți mușchii să nu mă uit înspre ea. E liniște. Parcă prea multă liniște. Desigur, dacă nu ar fi fost fluieratul sâcâitor și înfricoșător al lui Kim aș fi zis că ori am surzit.
Când ușa scoate un păcănit scurt și rapid tresar, iar fluieratul lui Kim încetează, fiind înlocuit cu un chicotit batjocoritor. Simt cum obrajii mi se înroșesc de frustrare fiindcă nu îi pot spune nimic din cauza fricii și dau buzna în dormitorul meu.
Nu cred că pot să mai țin pasul cu ceea ce mi se întâmplă. Dacă am crezut că de data aceasta chiar nu mai pot fi impresionată, fiindcă am văzut prea multe lucruri fascinante, ei bine, iată că m-am înșelat.
Un colț de rai, asta este dormitorul meu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Să fi trecut cinci minute cât am stat înmărmurită și rezemată cu spatele de ușă? Sau mai mult? În orice caz, păcănitul pe care l-a scos ușa când am trântit-o ca un răspuns negrăit pentru Kim, pare să se fi auzit acum un veac.
Îmi pun cartela-disc în buzunarul sarafanului și inspir aerul încăperii. Mă umplu degrabă cu misticismul ei. Dacă mama ar putea vedea locul în care am ajuns ar fi mândră de mine. Nu m-am mai gândit la ea de ceva timp și mă mustru pentru asta. La Pepper mi-am mai frământat gândurile, dar pe mama parcă am lăsat-o de izbeliște, să pribegească într-un ungher izolat al minții mele.
