𝘮𝘢 𝘤𝘩𝘦́𝘳𝘪𝘦 ✓

doi

─── ∘◦❁◦∘ ───

          Au fost două motive pentru care am chemat un taxi cară să mă ducă până la acel hotel de pe plajă: 1. nu aveam nici cea mai vagă idee unde ar fi trebuit să fie adresa din scrisoare și 2. n-aș fi vrut să mă plimb câteva ore în căutarea lui, întrebând localnicii, și mai ales în sandalele cu toc și rochia verzuie de satin. Sigur nu voiam să-mi nenorocesc picioarele încă din prima zi în Monaco.

          Abia cumpărasem acea rochie cu o săptămână înainte și nu avusesem ocazia să o port. Înainte s-o aleg mă gândisem la ceva mult mai simplu, eventual fără tocuri, apoi mi-am zis Ce naiba, April? Te duci la un bar pe plajă în Monte Carlo, în prima ta zi aici! Nu știu ce motiv mai bun să porți acea rochie ai avea dacă nu ăsta.

          Machiajul l-am lăsat totuși simplu, pentru că nu aveam suficient timp și pentru el – ruj roșu, fond de ten, rimel și puțin fard nud. Părul l-am lăsat liber, în buclele care s-au format după ce l-am avut împletit toată ziua. 

          Am ajuns acolo la opt și zece minute, cu o mică întârziere, și m-am uitat peste tot după o fată de vârsta mea, însă toate erau în grupuri. Nu eram sigură dacă venise cu prietenii sau nu. Chiar nu ar fi stricat ca Victoria să-mi fi lăsat și un număr de telefon, ca să o sun de acasă, să știu cum să o recunosc. 

          Într-un final m-am simțit penibil, iar chlenerul mi-a recomandat s-o aștept la bar. Mi-am comandat o piña colada și imediat ce a fost pusă în față am regretat că mă aflam acolo.

          Speram ca Victoria să știe să se uite după o fată cu păr blond, pentru că nu i-ar fi luat mult să mă găsească – nimeni nu mai arăta atât de californian ca mine la acel bar. Însă cu fiecare minut care trecea înțelegeam tot mai bine că Victoria nu avea să mai apară. Iar eu îmbrăcasem acea rochie elegantă absolut degeaba, întrucât nici măcar s-o dezbrac pentru cineva nu aveam de gând.

          — Îți mai aduc o piña colada? mă întrebă chelnerul la un moment-dat (vorbea engleză și eram tare recunoscătoare pentru asta, căci oricât de bine aș fi știut franceză, nu reușeam să mă îndemn s-o vorbesc).

          — Nu, am murmurat, privind cu coada ochiului bărbatul din dreapta mea. Vreau un shot de tequila. Nu, de fapt două.

          — Doar pentru tine? râse el. Vin imediat.

          Nu știam ce să răspund la asta și oricum a plecat într-o secundă.

          Îi simțiam privirea bărbatului aflat la câțiva pași în dreapta de mult timp, dar nu aveam curajul să mă întorc și să-l privesc la rândul meu. 

          Însă nu mă făcea să mă simt inconfortabil, poate doar curioasă. Îi simțeam privirea ca și cum se uita la un peisaj – într-un mod simplu și sincer. Poate că era din cauza alcoolului, căci altfel ar fi trebuit să fim mult mai prudentă. 

          Cele două shoturi de tequila așezate pe masă, în fața mea, mă treziră imediat din contemplare. Chlenerul nu mai spuse nimic, doar îmi zâmbi și după aceea plecă. Nu m-am putut abține să nu mă simt penibil. Sigur știa că locul meu nu e acolo.

          Mi-am propus să beau acele două shoturi și să plec – era cea mai bună alegere. L-am prins pe cel din stânga între două degete chiar în momentul în care altă mână îl apucă pe cel din dreapta. Îl ciocni imediat de al meu și dispăru din fața mea.

          Bărbatul din dreapta nu mai era la două scaune depărtare, ci fix lângă mine, dând pe gât shotul meu de tequila. În timp ce-mi vorbea, mi-am dat seama că mirosea a loțiune de plajă – probabil cu ulei de shea: