𝘮𝘢 𝘤𝘩𝘦́𝘳𝘪𝘦 ✓

prolog

─── ∘◦❁◦∘ ───

          Am început să învăț franceză la zece ani, când tata a angajat o profesoară severă, căreia trebuia neapărat să-i spun Madame Martin. Inițial abia mă abțineam s-o fac fără să nu râd, dar câteva luni mai târziu am încetat. Toate acele reproșuri pe care le primeam de la ea m-au transformat într-un copil anost și lipsit de viață, dar care totuși știa să vorbească franceză fluent. Nu toți americanii se puteau mândri cu o așa reușită.

          Nu am găsit niciun rost limbii franceze până când tata nu a cumpărat o casă de vacanță în Monaco. Nu era mare, dar era totuși în Monaco. 

          — Mama ta a vrut mereu să avem o casă de vacanță în orașul în care ne-am întâlnit, mi-a explicat tata.

          Doar că mama n-a apucat s-o vadă. Era moartă de șapte ani la momentul respectiv. Prin urmare, casa de vacanță a tatei nu mă entuziasma chiar atât de tare. Aveam să fim singuri într-un oraș în care, eu cel puțin, nu cunoșteam pe nimeni. El abia aștepta să-și revadă cunoștiințele, în timp ce eu sigur nu voiam să-mi pierd zilele la cină cu niște monesgaci bătrâni și sclifosiți.

          Aș fi vrut s-o aduc pe Tess cu mine, însă vara ei era plină: un city break în Viena cu iubitul ei, altul în Casablanca, o săptămână undeva prin Africa pentru safari și așa mai departe. Ea și iubitul ei erau nebuni unul după altul. Tineri, frumoși și bogați. Cum aș fi putut să le răpesc fericirea?

          Așa că vara lui 2002 urma să mă plictisească grav, pentru că tata nu accepta un refuz. Urma să citesc pe plajă cât era ziua de lungă, să beau suc de fructe proaspăt stors din pahar cu umbreluță și să mă plimb pe străzi. În maxim două săptămâni aveam să învăț orașul pe de rost. Și sigur nu voi avea timp să-mi văd de proiectele pentru facultate, pentru că tata avea deja în plan ca eu să mă împrietenesc cu fiica unui vechi prieten de-al lui. 

          — Două fete tinere, singure în Monte Carlo, spunea tata. Asta sună ca începutul unui roman de călătorie.

          Sau al unui banc, dacă mă întreba pe mine. Însă nu aveam să comentez. Îl iubeam prea mult ca să-i spun verde în față că abia așteptam să vină toamna și să mă întorc în California.

─── ∘◦❁◦∘ ───