𝘮𝘢 𝘤𝘩𝘦́𝘳𝘪𝘦 ✓

trei

─── ∘◦❁◦∘ ───

          Briza care mirosea a sare de mare a fost cea care m-a trezit dimineața următoare. Pe spătarul unui scaun, aflat lângă fereastra deschisă larg, se odihnea o cămașă de culoarea nisipului. Marginile îi fluturau uneori, purtând spre mine mirosul de loțiune de plajă. 

          M-am întors întâi pe spate. Îmi venea să mă culc la loc, dar subconștientul îmi spunea că nu era cea mai bună alegere. Mi-am pus mâna pe piept, acolo unde un cearșaf alb mi-l acoperea. Eram învelită. Și era foarte comod.

          Un scârțâit de lemn îmi dansă în ureche, iar atunci m-am uitat prin cameră până când i-am întâlnit privirea albastră. Stătea pe un alt scaun, în cealaltă parte a camerei, lângă o măsuță rotundă de metal. Picior peste picior, cu o carte cu paginile îndoite la spate în mână. 

          — Morning, sunshine! murmură.

          N-am reușit să mă sperii nicicum de situația necunoscută în care mă aflam. Doar m-am ridicat în capul oaselor, cearșaful căzând de pe mine. Eram îmbrăcată cu aceeași rochie verde-pastel de seara trecută, singura care îmi aducea vag aminte de faptul că fusesem la un bar pe plajă, unde ar fi trebuit să mă întâlnesc cu Victoria.

          — De ce sunt aici? am reușit să îndrug. 

          Breteaua căzută de pe umăr mă făcu să mă simt brusc incomod. Am ridicat-o imediat, după care mi-am pipăit brațele, încercând să aflu dacă eram întreagă. 

          Bărbatul lăsă cartea pe măsuță, lângă o cană cu model floral.

          — Nu-ți amintești?

          Am clătinat din cap. Aveam doar imagini vagi ale serii trecute. Îi vedeam degetele pe un păhărel de tequila, cămașa prea aproape de ochii mei, buzele în timp ce vorbeau ceva ce nu puteam pricepe. Apoi doar pahare goale de cocktail, râsete și mâini pe coapsa mea ieșită din despicătura rochiei. Mi s-a strâns stomacul. Mi-am dus mâna la piept – bătea incredibil de tare. 

          — Să nu-mi s-spuneți că noi... că noi doi am...

          Îmi puteam vedea unghiile de la picioare, date cu ojă maro, printre cearșafurile deranjate. Oare doar după un somn lung?

          — Ar fi fost chiar atât de repugnant pentru tine să facem dragoste?

          Vocea lui stăruitoare mă făcu să-mi ridic privirea imediat. Avea mâinile împletite una în cealaltă, rezemate de genunchi. Mă analiza cu o privire la fel de stăruitoare ca vocea, însă nu puteam distinge vreun sentiment clar în ea.

          — N-nu am vrut să spun asta! m-am grăbit să clarific. Îmi cer scuze dacă v-am jignit...

          — E în regulă, jolie. Nici eu, dacă aș fi în locul tău, nu mi-aș dori să fac dragoste cu un om așa în vârstă ca mine.

          Era direct și mă simțeam tot mai neliniștită cu fiecare secundă care trecea. Nu reușeam să mă concentrez. Capul mă durea, nu-mi găseam cuvintele corecte, iar calmitatea momentului nu-mi permitea să mă panichez cu adevărat la gândul că era posibil să-mi fi pierdut virginitatea cu un străin.

          — Nu e vorba de vârstă. A fost doar... neașteptat...

          Cumva, știam că eram de vină cu ceva. Îl deranjasem, într-un fel sau altul, pe acest om; ci nu doar acum, cu acele comentarii jignitoare, ci și înainte. Strânsoarea unei mâini și un piept de care să mă sprijin – alte amintiri vagi de seara trecută.