𝘮𝘢 𝘤𝘩𝘦́𝘳𝘪𝘦 ✓

unsprezece

─── ∘◦❁◦∘ ───

          — Și zici că te muți aici, nu-i așa? l-am întrbat în momentul în care am pășit înăuntru.

          — Cât mai repede posibil, da. 

          În seara în care a semnat documentele a fost a doua oară când vizitam acel loc. Acum era o clădire mai degrabă goală, parterul arătând ca un living. Mobila de pensiune fusese înlocuită cu o canapea, o măsuță de cafea și un mic raft deasupra căruia se odihnea un gramofon.

          — Livingul acesta și o cameră de la etaj e tot ce am mobilat până acum, îmi explică.

          Pe pereți se mai aflau două tablouri, dintre care unul era o poză de familie alb-negru. M-am dus direct la ea, în timp ce el se lăsa pe vine pentru a se uita printre vinilurile lui din raft. Gerard avea poate zece ani în acea poză, iar fratele lui părea a fi cu doar doi ani mai mari. Erau tunși la fel și abia puteam să-i deosebesc.

          — Îmi pare rău că a murit, i-am spus când l-am simțit aproape de mine. 

          Gramofonul reda treptat o rumba tot mai mai energică. 

          — Este natural, îmi spuse când îmi prinse șoldurile în palme. Nimic nu e veșnic, așa că cel mai bine e să ne continuăm propria viață. 

          Aș fi vrut să spun ceva, să îl contrazic în vreun fel, însă buzele sale începură să-mi dezmierde gâtul cu atâta pasiune încât mintea mea s-a golit într-o clipită. Putea simțit cât de fierbinte eram, știam asta.

          — Oh, Gerard, am gemut, nereușind să mă mai stăpânesc.

          — Dansează o rumba cu mine, dragostea mea.

          Orice pentru tine, Gerard...

          Ne-am avântat grăbiți, deodată cu melodia, într-o rumba senzuală, străbătând întregul living dintr-un capăt în altul. Era uimitor cât de bine dansa și cât de stăruitor mă putea privi în acel moment. N-am mai avut nicio reținere să-mi mișc șoldurile exact așa cum voiam s-o fac în fața lui, astfel încât să-l stârnesc.

          Până la final ne sărutam cu pasiune, strângându-ne în brațe de parcă nici măcar nu exista ziua de mâine. Am rupt sărutul doar ca să-i privesc încă o dată acea excitare de pe chip. Era prima oară când nu-l vedeam complet stăpân pe sine și adoram acest lucru. 

          — Oh, jolie, spuse, strângându-mi carnea. O să-mi pierd mințile cu tine.

          Nu voiam să aud nimic mai mult – și nici nu cred că aș fi făcut față altor declarații. Știam că-mi privea sânii plini, presați de rochia strâmtă, și buzele date cu un ruj roșu. Și știam că mă dorea la fel de mult pe cât îl doream eu.

          — Du-mă sus în pat, Gerard, i-am spus cu buzele atât de aproape de ale lui încât s-au atins de câteva ori.

          Mă mai sărută o dată, după care îmi prinse mâna într-a sa și făcu întocmai cum i-am cerut. Am scăpat de tocurile din picioare în timp ce urcam scările, după care mă ridică în brațe, la pieptul său puternic, și mă purtă până în acea cameră pe care o mobilase. 

          Mă așeză grijuliu pe pat și continuă să mă sărute cu aceeași dorință. Mișcările lui erau tandre în timp ce trăgea de fermuarul din lateral și nestăpânite atunci când își descheia nasturii de la cămașă. Îmi sărută întregul piept, nelăsând măcar o bucățică de piele neatinsă de buzele lui. Mâna dintre picioarele mele mă făcea să mă arcuiesc și să nu-mi pot scoatele numele lui de pe buze. 

          Oh, Gerard cu siguranță știa ce făcea...

          Aș fi vrut să-i provoc aceeași plăcere, însă nu-mi găseam răgazul și nici nu-mi puteam opri trupul din tremurat. Îl doream, eram sigură că-l doream mai mult decât orice pe lume. 

          Mă întinse pe spate cu mișcări la fel de tandre ca până atunci. Gemea și el uneori, răsfrânt, și credeam că aveam să mă sparg în mii de bucățele de fiecare dată când îl auzeam. Eu îi provocam acea plăcere? Eu îl făceam să-mi strângă uneori prea tare carnea, să nu se mai poată stăpâni?

          Lacrimile au început să-mi curgă pe obraji în momentul în care a intrat în mine. Eram prea copleșită ca să mă pot abține. Atât durerea, fericirea că ne-am unit în sfârșit, cât și toată acea frustrare adunată în ultimii ani în care mi-a fost prea frică să mă dăruiesc cuiva. Era prea mult pentru mine ca să nu trăiesc sentimente profunde în acel moment.

          Iar el mi-a văzut zâmbetul ud de lacrimi și probabil că a citit pe chipul meu toate acestea. S-a oprit brusc, cuvintele fiindu-i blocate undeva în pieptul care se ridica agitat. 

          Nu i-am pierdut privirea dezamăgită din a mea. I-am înconjurat bustul cu picioarele, trăgându-l mai aproape, și gâtul cu mâinile. Iar el a cedat și mi-a înghițit toate suspinele cu săruturi fierbinți. Și când nu a mai făcut-o m-a alintat numai așa cum știa el s-o facă. Se mișca încet și îmi mângâia corpul cu mișcări stăpânite, care-mi trimiteau fiori pe șina spinării iar și iar. 

          Era frumos – el și toată acea grijă pe care mi-o purta.

─── ∘◦❁◦∘ ───