opt

103 28 4
                                    

știu că versurile n-au nicio treabă cu povestea, but the vibe is on point so there u go

─── ∘◦❁◦∘ ───

          Peste umeri aveam sacoul lui Gerard în momentul în care am intrat în lift. Mirosea vag a parfum bărbătesc, dar cel mai mult era transpirația din acea seară, miros care mă îmbăta mai tare decât orice vin scump. Eram într-o stare groaznică de frenezie, lucrurile părând să se miște mult prea repede în jurul meu.

          Picături de apă căzură de pe hainele noastre direct pe covorul din camera lui. Era ordonată, dar locuită. Un teanc de trei cărți pe o comodă, lângă o cană întoarsă cu susul în jos pe o tăviță și un parfum. Pe pat, pe un prosop albastru, se odihnea loțiunea lui de plajă și hainele purtate în acea zi la tenis. 

          — Fă un duș, îmi spuse destul de autoritar.

          Nu vorbisem prea mult în drumul nostru spre hotel. Îmi acceptase cererile, însă nu părea prea mulțmit de asta. Stătea destul de încordat și avea un aer grav. Mă simțeam din nou vinovată, iar cuvintele mi se blocau în gât. Dacă asta însemna să primesc ceea ce voiam, atunci mă mulțumeam foarte bine și cu felul în care eram înainte.

          L-am ascultat. M-am descălțat de tocuri acolo, lângă ușă, și am înaintat spre baie cu pași mici. M-am spălat mai mult instinctiv, fiind pierdută în propriile gânduri. Eram copleșită de faptul că eram în propria lui baie și că foloseam aceleași produse ca și el. Toate acele mirosuri pe care le aducea uneori briza până la mine, acum mă desfătam cu ele din plin și nu mă puteam abține din a suspina uneori.

          M-am îndemnat să termin doar pentru că Gerard trebuia să facă și el un duș. Am ieșit din baie cu părul neșters bine și un prosop care-mi ajungea până la genunchi în jurul corpului.

          Gerard era pe scaunul lui de lângă măsuță, cu niște documente în mână. Avea mânecile suflecate și cravata desfăcută. Deși auzise ușa de baie deschizându-se, refuza să se uite la mine, cea care eram pironită în același loc. 

          — Te rog nu fi supărat pe mine, i-am spus cu o voce spartă.

          Încă nu se uită la mine când răspunse aspru:

          — Nu sunt supărat, dragostea mea.

          Oh, dragostea mea...

           — Atunci de ce nu te uiți la mine?

          Oftă, iar atunci o făcu. Mă văzu cum îmi țineam prosopul în mijlocul pieptului. Douăzeci și unu de ani de viață și încă nu știam cum să-l prind în jurul corpului astfel încât să nu se desfacă.

          — April, începu, însă l-am oprit din a mai continua:

          — Te iubesc, după care am făcut o pauză. Dar dacă asta înseamnă să te superi pe mine, atunci prefer să ne întoarcem la cum am fost înainte.

          Mă privea la fel de stăruitor ca întotdeauna. Nu se rușina precum o făceam eu, nu avea nevoie de tot curajul din lume ca să treacă prin acele clipe. 

          Însă tot era afectat. Puteam să văd asta în felul în care își freca anxios obrajii cu degetele. Mă înspăimânta faptul că încă mi se părea frumos, chiar și așa sever și îngrijorat cum era în acel moment.

          — Vreau doar să fiu sigur că știi în ce te bagi.

          Știam. Mă gândisem și eu la asta. Și nu-mi păsa de toate acele probleme. Putea să se sfârșească lumea din cauza mea și tot aș fi continuat să-l iubesc.

          Așa că am pornit cu pași mici spre el. Era gânditor, însă tot mă privea din cap până în picioare. Părea să se schinuie foarte tare să-și țină sub control sentimentele, iar acest lucru nu putea decât să mă satisfacă.

          — Știu, și tot te iubesc.

          Zâmbi nesigur. M-am sprijinit cu palma de genunchiul lui stâng, aplecându-mă încet.

          — Et je t'aime aussi, ma chérie.

          După care mă sărută, mult mai pasional și adânc decât data trecută. O palmă și-o așeză pe mâna mea care-i strângea genunchiul, iar cealaltă pe obrazul meu. 

          Ne-am oprit doar la câteva săruturi în acea seară. Mâinile lui nu mi-au mângâiat decât talia și obrajii. Privirea lui m-a atins doar din spatele unor pleoape aplecate.

          A făcut și el un duș, poate prea târziu ca să-și mai aibă rostul. Am îmbrăcat o pijama de-a lui pentru acea noapte. Am dormit cu geamurile deschise, la pieptul lui, savurându-i aroma toată noaptea, iar de dimineață am avut parte de un sărut la fel de dulce ca-n povești. 

─── ∘◦❁◦∘ ───

𝘮𝘢 𝘤𝘩𝘦́𝘳𝘪𝘦 ✓Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum