The Elements

9. Tipul cu gluga.

Când orele se termina, pornesc spre Jason. Pe drum ma lovesc iar de cineva. Cum se poate sa fiu asa neatenta? Ajung în aceiași poziție ca azi dimineață, mai puțin de un metru de pământ. Îmi ridic capul și îl vad tot pe Renato.
- Doua într-o zi, spun eu și aterizez.
- Destinul, spune el. Unde mergeai în partea de anul lll?
- La fratele meu, spun eu și bat în ușa de lângă mine.
Maze deschise ușa somnoros, dar când mă văzu se lumină mutin:
- Lizzieeeee! spuse el. Și Renato?
- El e fratele tău? spuse Renato.
- Nu sunt fratele ei, spuse Maze confuz. Dar tu nu ai ce căuta aici.
Jason auzi țipete și ieși din cameră să vadă ce s-a întâmplat.
- Renato, spuse el rar și dușmănos.
- El e fratele meu, spun eu arătând spre Jason.
- Jason? spuse el uimit. Dar tu pari drăguță și de treaba.
- Cine a zis ca nu sunt? am zis eu zâmbind.
- Nimeni, dar fratele tău nu e, a zis el cu un zâmbet dușmănos, căci restul feței nu i-o vedeam.
- Da ce s-a întâmplat? l-am întrebat eu pe Maze.
- Eu, Gabe și Jason am avut un conflict cu el mai demult... spuse Maze. Dar tu de unde îl cunoști?
- Am dat de doua ori astăzi peste el, din greșeală nu vroiam sa...
Dar sunt întreruptă de Jason care ma trage spre el.
- Sper ca nu îți place sora mea, sau nu ai nicio legătură cu ea pentru ca nu e deloc de bine pentru tine Renato, spuse Jason strângându-ma mai tare.
- Speră în continuare frate. Ne mai vedem noi, spuse el și pleca rânjind.
Jason m-a băgă speriat în camera și Maze a închis ușa.
- Să nu te mai văd cu Renato! spuse el răsufland ușurat.
- De ce? Ce e cu el? Ce conflict ați avut?
- Este unul mai vechi, e de când eram mici, spuse Maze.
- Și eu de ce nu știu ca ești dușman de moarte cu el? Nu ai vorbit despre asta niciodată, am spus eu inctucisandu-mi mâinile.
- E un incident vechi, a pornit de la o fată care e și moarta acum. De atunci tot ce făceam eu făcea și el și o făcea mai bine. Ne luam la trântă zilnic si, acum doi ani, un vânător de elemente a fost prin preajma. Și-a dat seama ca suntem elemente și până să fugim, l-a prins pe el fiind element de aer, deci mai important. Acel vânător i-a mutilat fața și de aceea se ascunde mereu în spatele unei glugi. Dar a reușit sa scape. Și asta a fost o minune. Dar noi tot rivali suntem de pe atunci, și deși nu ne-am mai apropiat unul de altul încă ne urâm și sper ca nu îl placi sau ceva de genul pentru ca îl urăsc, spuse Jason cu zâmbetul pe buze.
- Nici nu știam ca exista pana acum câteva ore! am protestat eu.
- Dar vorbeați! a zis el.
- Și tu vorbești cu Rihannon și nu înseamnă că sunteți împreună! am zis eu.
- Nu, eu am iubită! a spus Jason și o lacrima i-a căzut din ochi. Aveam... Nici nu cred ca ma mai iubește.
- Ba sigur o face! ii spun eu calmându-ma brusc. Azi am fost cu Gabe acolo și mi-a zis ca înțelege ca un asemenea secret nu poate fi spus. Și ca nu trebuia sa plecăm... am spus eu cu capul în jos. Dar i-am explicat toată treaba cu Fionna...
- Ai fost cu Gabe acolo? spuse el surprins.
- Da, am fost. Și chiar dacă orele s-au terminat acum, și probabil își face temele ar fi fericita sa ii facem o vizita, am spus eu fluturându-mi mâna circular pentru a deschide un portal.
Maze ramase în camera. Eu și Jason am pășit prin portal și am nimerit în sufrageria gemenilor. Matusa Judy și unchiul Etgar nu erau acolo din fericire. Probabil nu veniseră de la munca. Dar Randi și Rebeca tocmai se uitau la un serial. Au sărit amândoi de pe canapea când am apărut în mijlocul sufrageriei lor.
- Jason! țipă Rebeca și îi sări în brațe.
- Vezi frate, nu te urăște, i-am zis eu lui Jason.
- Cum te-aș putea urî? spuse Rebeca.
- Sunt un monstru... începu Jason, dar eu eram prea distrasa. Ma uitam la Randi care părea totuși supărat. M-am așezat turcește pe canapea lângă el.
- Iartă-mă, i-am zis eu plecându-mi capul și jucându-ma cu o pieliță.
- Nu ai de ce sa te scuzi, spuse el cu ochii încă în televizor.
Doamne l-am supărat așa de tare ca nici nu ma mai privea în ochi.
- Sunt supărat pe mine pentru ce s-a întâmplat vineri seară, a spus el întorcându-si capul în sfârșit spre mine.
- Ce? Dar nu ai de ce să fi supărat pe tine pentru... Aia, am spus eu surprinsa.
- De ce n-aș avea? De ce sa nu fiu supărat pe mine pentru tot, nu numai pentru vineri seara? începu el sa se ambaleze.
- Pentru ca am simțit la fel, am spus luându-l de mâna.