The Elements

21. Simularea elementelor.

Ma uit spre Jason care respira sacadat si se uita la mine speriat.

- Nu! Nu face asta e periculos o fac eu! spuse Jason.

- Nici gand! Tu nu rezisti. Eu sunt AAFP pot sa fac asta, ii raspund eu. Ai grija de Fionna.

- Lizzie! spuse el, dar eu deja am pasit prin trapa.

Am simtit cum tentaculele mi s-au infipt in piele si am tipat. L-am auzit pe Jason cum batea in trapa si imi zicea sa ies, dar era prea tarziu. Tentaculele au iesit din mine si corpul meu a cazut la pamant.

Deschid ochii si ma trezesc pe o cladire de 100 de etaje ma uit in spate si vad un dragon care sufla foc. Parul meu se aprinde si il sting rapid cu un jet de apa. Dragonul sufla din nou, dar eu imi impreunez bratele si un jet de apa iese. Focul dragonului si apa mea se intalnesc si se aude un sfarait in timp ce de la punctul de intalnire se ridica aburi. Focul o ia mai in fata si eu cad in genuchi continuand sa dau tot ce pot. Brusc imi amintesc de ce sunt aici. Pentru mama. O poza cu mine, Jason, mama si tata cand aveam 4 ani imi apare in minte. Vreau sa fim iar familia aia fericita. Vreau sa o strang pe mama in brate si sa ii spun cat de mult o iubesc. Ma ridic din genunchi si dau si mai multa putere repetandu-mi cuvantul familie in minte. Apa mea avanseaza rapid pana ajunge pe dragon stingandu-i flacarile cu totul. Ma rasucesc si ii dau un picior dragonului apoi incendiindu-l. L-am omorat cu propriile arme. Ma intorc si in spatele meu apar ... eu. Ma uit confuza la dublura mea si avansez un pas. Ea face la fel. Imi misc mana in aer si ea ma imita. Aprind in palma o torta si ea ma urmeaza. O arunc spre ea si jacketa ei ia foc. Ma uit la mine si observ ca si eu sunt in flacari. Insa nu sting flacara. Geamana mea scoate un strigat de lupta si vine in fuga spre mine. Ma prinde de mana si ma suceste in aer pana ajung cu obrazul lipit de ciment. O vad razand malefic. Ii dau un cot si o dau jos de pe mine apoi ii ard parul cu jaketa mea inca in flacari. O sting pentru a nu imi arde si eu parul si ma uit la ea. Alerg apoi vrand sa o lovesc insa imi anticipeaza miscarile. Nu e corect. Ea stie ce am de gand sa fac. Ea imi stie miscarile pentru ca ea e eu. Trebuie sa fac ceva la care nici eu nu ma astept, asa ca analizez tot. Daca gandesc prea mult, ea va sti asa ca fac primul lucru care im vine in minte: Sar de pe cladire. Puterile mele sunt slabe din cauza razboiului cu dragonul, dar reusesc sa ma echilibrez in aer. O palma vine de nicaieri si ma vad iar pe mine in fata. Zbor cat pot eu de repede, insa ea ma prinde de picior si ma trage spre ea apasandu-ma pe taietura facuta de Fionna in mana. Tip si o azvarlesc cat pot de departe cu cealalta mana. Imi pierd echilibrul si simt cum cad spre pamant, insa geamana mea ma prinde vrand sa imi provoace ea mai multa durere inainte sa mor cu creierii zburati de pamant. Ma enervez la un moment dat si o iau de gat rapindu-i aerul, apoi incepem amandoua sa cadem spre pamant. Mana mea continua sa ii stranga gatul si ea incerca sa se elibereze insa fara rezultat. Nu ne-am oprit la pamant, am trecut prin el si am ramas in pamant, intr-o galerie de cartite. Cand am vazut ca nu mai rasufla i-am dat drumul. M-am intins pe pamant epuizata de lupta cu mine, dar sigur ca nu pot sa am liniste. Un zgomot se auzi si pamantul incepu sa se cutremure si sa cada peste mine. Mi-am inchis ochii si intins mainile si am simtit ca totul se misca in reluare. Nu simteam pamantul ca ma apasa sau sufoca asa ca am deschis ochii si m-am trezit intr-o camera. O capsula uriasa ocupa jumatate din spatiul camerei asa ca m-am uitat pe geamul ei. Si am zarit-o stand acolo slabita. Mama.