22. Vocea sirenelor.

897 87 9
                                    

M-am îndreptat spre capsula și am început sa bat cu mâinile în geam. Mama si-a îndreptat privirea spre mine si am putut citi în ochii ei fericirea, speranța. M-a recunoscut. M-am dat în spate și am incendiat capsula făcând-o sa cada descompunandu-se. Mama a stins focul și m-a strans în brate. M-a depărtat puțin și m-a analizat, ochii oprindu-se pe tatuajele cu toate elementele de pe mana mea.
- Lizzie credeam ca nu o sa te mai văd niciodată! spuse ea emoționată. Ce mult te-ai schimbat!
Am îmbrățișat-o strâns, o lacrima aparandu-mi în coltul ochiului.
- Să nu mai pleci! spun eu.
- Jason unde e? E bine? întrebă ea.
- E afară, zic eu luându-o de mâna și ieșind din cabană.
Am deschis ușa cabanei care a scos un scârțâit scurt atrăgându-le atenția celor doi de afară.
- Mamă! strigă Jason și sari sa o îmbrățișeze.
I-am lăsat și pe ei sa vorbească și m-am întors spre Fionna.
- Mulțumesc! spun eu zâmbind.
- Acum îmi dai drumul? zise ea plictisita.
Am dezlegat-o și i-am dat drumul în pădure. Ce? Măcar acum o cruț. Mi-a arătat unde e mama. Am mers spre cei doi și ne-am îmbrățișat cu toții. Doar tata mai lipsea. Am auzit focuri de arma și m-am uitat spre Jason. În secunda următoare toți trei am luat-o la fuga prin pădure. Eram slăbită de la simulare și nu mai aveam putere sa dispar. Abea aveam putere sa alerg, dar continuam sa o fac simțindu-l pe Jason care ma sprijinea din spate. Am ajuns într-un luminiș și în fața noastră au apărut gardieni. Am luat-o în partea opusa și iar gardieni. Da... Suntem înconjurati. Au apărut câțiva gardieni ținându-i fiecare pe câte unul din prietenii mei imobilizați cu câte un pistol la cap. Am auzit și țipete. Fionna aparu cu o mitraliera gigantica în centrul cercului.
- Trebuia sa ma omori când ai avut ocazia, zise ea mângâindu-mi maxilarul cu vârful mitralierei.
Mama a dat imediat jos mitraliera de pe capul meu, dar i-a fost pusa ei. A dat-o Jason jos și Fionna rânji.
- Ce familie iubitoare, zise ea.
- Fionna dă-le drumul, spun eu arătând spre prietenii mei.
Daca mai aveam putere îi omoram pe toți gardienii și vânătorii ăia. Dar nu mai aveam. Simularea aia m-a terminat.
- De ce sa le dau drumul? zise unul dintre gardieni.
- Nu ai motiv sa ii omori, ei nu au greșit cu nimic, am spus eu. Nu ai face asta.
- Punem pariu? zise blondul rânjind.
- Nu!tip eu.
Am auzit un foc de arma și Jack a căzut mort la pământ. Am tipat. Hai Lizzie gândește ce sa faci? Un gând mi-a răsunat în minte. Era prostesc, dar ce puteam face altceva? Îmi trag aer în piept și încep sa cânt:

Feel it comin' in the air
Hear the screams from everywhere
I'm addicted to the thrill
It's a dangerous love affair
Can't be scared when it goes down
Got a problem, tell me now
Only thing that's on my mind
Is who's gonna run this town tonight...
Is who's gonna run this town tonight...
We gonna run this town!

Nici nu am apucat sa termin ca toți gardienii și vânătorii, dar și prietenii mei au căzut din picioare. M-am uitat în jur. Jason, mama, Chase și patru gardieni erau singurii conștienți. Elemente de apa.
- V-ați cam pierdut prietenii? le zic eu rânjind. Merge și asa.
Am fugit și am luat un cuțit de la unul din vânătorii leșinați și m-am năpustit pe unul dinte ei. M-am uitat și am văzut ca Jason și Chase făceau la fel. I-am înfipt cuțitul în stomac și am privit cum tusea cu sânge, prăbușindu-se. L-am luat eu pe al patrulea care se repezea pe mama vrând sa o împuște. Mi-a împușcat mâna, dar am ignorat durerea și am continuat sa ma lupt.

The ElementsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum