The Elements

13. Zi pe teren.

Am ieșit din spital azi dimineață la 8.00. E miercuri, am sport de la 12.00, de abia aștept. Merg la micul dejun și ma așez intre Gabe și Maze. Locul meu obișnuit.
- Hei Liz unde ai fost ieri? întrebă Gabe înfulecand niște cașcaval.
- Serios? întreb eu uitându-mă pieziș la el.
- S-a întâmplat ceva? spuse și Maze.
- Voi unde ați fost ieri toată ziua!? spun eu surprinsa.
- Am chiulit, au zis amândoi deodată.
- Ei bine cât chiuleati voi, încep eu răspicat. Eu am fost cu toate elementele de aer din Academia asta sa închidem o gaura imensa din atmosfera ce se crease în jurul fostei noaste scoli din lumea oamenilor.
- Ce? au zis ei oprindu-se din mâncat și uitându-se la mine fix.
- Da, și ca fapt divers am stat ieri în spital tot restul zilei.
- Ce? au zis ei din nou.
- Mulțumesc ca m-ați vizitat! spun eu și ma ridic sa duc tava pentru a pleca apoi la oră.
- Nu am știut, spusera ei și se ridicară pentru a duce la rândul lor tăvile.
- Ce ora aveți?
- Sport.
- Da! spun eu și sar. Și eu la fel.
Ne îndreptam spre trenul de sport. E un teren imens unde mereu îmi face placere sa joc fotbal. Ador fotbalul. Majoritatea fetelor au hobby-uri de genul machiaj, dans sau canto, însă eu ador fotbalul și arta. As face asta nonstop.
- Jason te simți mai bine? spun eu îndreptându-ma spre el.
- Da, scuze pentru scăpările de ieri, zise el îmbrățișându-ma.
- Nu-i nimic, am spus eu răspunzându-i la îmbrățișare.
- Bun, două echipe: anul lll și anul ll, fotbal, spuse antrenorul.
Da! Fotbal. Toate fetele din clasa mea s-au pus pe margine și au început sa scandeze. Astfel au procedat și cele din anul lll. Ma trezesc în mijlocul terenului cu Jason în fața și cu mingea jos.
- Nu vrei sa faci asta! spuse Jason rânjind.
- O, ba vreau!
Fluierul se auzi imediat și am luat mingea din prima. Adoram faptul ca mereu eram singura fata. Și jucam contra prietenilor mei. Incep sa alerg cu ea și dau de Maze, el e un fotbalist foarte bun, dar nu ma face. Pasez mingea printre picioarele lui. Un băiat din echipa mea pe care cred ca îl cheamă Soleil a preluat-o și a pasat mai departe, iar la final ajung în față, mă răsucesc în aer și cu o foarfeca pe spate bag mingea în poarta cu tot cu portar. Ii adresez un zâmbet lui Maze care rămăsese masca și revin la locuri. Fluierul se aude și alerg cu mingea, as fi vrut sa zbor, dar Renato era cel care mă bloca, nu am reușit sa înaintez așa că am dat-o în spate apoi am trecut pe sub el și am primit-o pe sus. I-am scos limba și am marcat. Toți cei de anul lll își făceau cruce și puteam citi pe fața lor ca nu se așteptau să îi facă o fata.
- A fost genial! exclam eu fericita în fața prietenilor mei pe care tocmai i-am făcut.
- Nu a fost deloc! a zis Maze bosumflat. Tocmai m-a făcut o fata!
M-am despărțit de ei și voiam sa merg către ora următoare, când în fața mea apare Yuri.
- Lizzie trebuie sa vorbim ok? spuse el trist.
- Da? am zis eu stresata.
- Hai în biroul meu, spuse el aducându-mi mana și trăgându-ma spre ușa.
Ușa scârțâie și eu intru în biroul tatălui meu, care m-a mințit și îmi vine sa ii trag una. Ma așez confortabil în fotoliul din fața mesei.
- Ce e? întreb eu grăbită.
- Știu ca v-am mințit... Și ca ai avut de suferit mult din cauza asta... Chiar nu știam ca asta avea de gând sa facă. Eu credeam ca o sa va iubească și o sa va țină împreună. Ca o sa se considere ca un tata...
- Yuri..., spun eu și vad cum își lasă capul în jos. Înțeleg asta... Ai vrut sa o cauți pe mama, dar nu trebuia sa ne ascunzi faptul ca tu ne ești tată. As fi vrut sa știu...
- Știu Liz, zise el trist. Îmi pare rău pentru asta. Dar vreau sa știu dacă voi ma puteți ierta.
- Nu știu... zic eu exasperata.
Fratele meu intra pe ușa escortat de doi bărbați care îl lasă și ies.
- Ce e? zise și el plictisit.
Yuri ne explica niște chestii despre mama și despre cât de important era sa o găsească. Am aflat ca ea era un AAFP, adică avea toate elementele. Cum putea cineva sa aibă toate elementele? Nu cred ca e posibil.
- Stai!? Cum adică le avea pe toate? întrebă Jason speriat.
- Adică putea sa controleze toate elementele. Și de aceea a trebuit sa o caut, era extrem de importanta. Dar nu numai, o iubeam... zise el plecându-si capul.
- A mai fost cineva cu o asemenea anomalie? întreb eu.
- O singura persoana în afara de ea. Xandera, este...
- Mama lui Renato! strigă Jason frustrat.
- Exact! zise Yuri.
- Mama lui Renato? pufnesc eu. Serios?
- Da.
După câteva minute eu și Jason ne iertam tatăl deoarece a fost foarte drăguț cu noi și ne-a explicat toate alea. Și în plus ne-a scutit de tot restul orelor. Merg pe teren și ma uit la cei de pe teren cum joaca.
- Ce mai faci? îl aud pe Renato în spatele mei.
- Ma gândeam... Mama ta a fost AAFP nu?
- Da...
- Cum o fi sa fi un AAFP?
- Presupun ca destul de mișto, zise el ridicând din umeri. Oricum nu avem nicio șansă să mai vedem unul.
- Dar te-ai gândit ca poate suntem noi? am zis eu.
- Cum adică?
- Pai suntem copiii lor, e posibil sa le moștenim.
- Nu prea cred...
- Da nici eu, zic eu făcând niște cerculețe din aer și apoi trimițându-le spre Renato.
- Hei! zise el tinându-se de glugă.
- Ai zis ca nu cade nicicum!
- Poate cade, zice el și îmi trimite un vânt de aproape ma zboară de pe loc, strigându-mi parul.
- Băă! zic eu alergând după el.
După ceva timp îl prind și încerc sa trag de glugă, însă chestia aia e al naibii de țeapănă, iar înainte sa o desprind ma ia pe sus.
- Mai mai mai... zise Jason când ajunge în fața noastră.
Ma uit la el și ii observ și pe Randi și Rebeca în spatele său. Cum de tot intră?
- Nu te gândi la prostii, încercase sa îmi dea gluga jos, zise Renato ranjind.
- De ce nu caaade? zic eu confuză.
- Nu te mai apropii de sora mea, bine? Bine. Pa, spuse Jason târându-ma în partea opusa a terenului.
- Ce făceai cu el? zise Randi gelos.
- Da ce e cu gelozia asta pe tine ma? am zis eu amuzata.
- Îți place Lizzie? zise Rebeca uimita.
- Nu! zise el vizibil negând.
- Aha, zic eu izbucnind în ras și așezându-ma pe jos.
- Îți place Lizzie? repeta și Jason.
- Da ce aveți ma cu el? zic eu și toți se uita la mine. Poate ma place asa și ce? Nu are voie?
- Da ție ce ti-a venit? întrebă Jason mirat.
- Mie? zic eu confuză și arat spre mine.
Ma ridic și ma duc la Randi. Îl îmbrățișez și ii dau un pupic pe obraz.
- Ești rosu tot frate! zise Rebeca râzând.
- Stai sa înțeleg, sunteți împreună? zise și Jason.
- Habar n-am, am zis eu indiferenta.