The Elements

5. Urmariti noaptea.

Ma trezesc alarmata: 7.20 și la 7.30 trebuie sa cobor căci trebuie sa vorbesc cu Rebeca. Aseară după ce i-am spus totul Rebecai, Mătușa Ghilli a venit sa ma ia ca aveam treaba și nu am apucat sa i-o vad reacția, asa ca vreau sa merg cu ea la școală ca sa vorbim. Ma îmbrac. 7.22. Ma spăl pe dinți și ma perii. 7.27. Îmi iau geanta, telefonul, un mar la pachet și îmi pun geaca. 7.29. Ies repede și traversez spre casa gemenilor unde o găsesc pe Rebeca gata de drum. Ma așez pe locul din dreapta.

- Bună... Știu ca ești supărată, îmi pare rău. Am ales sa îți spun pentru ca fratele tău a aflat din fisa mea de informații care era la Fionna - care îmi plănuiește moartea - și mi se părea nedrept ca tu sa nu ști. Am vrut sa va spun de atâtea ori, dar nu am putut și nu am fost lăsată să o fac. Îmi pare rău.

- Liz, nu trebuie sa îți faci griji, te înțeleg. Adică bineînțeles ca am fost supărată la început, dar mi-am dat seama ca ai avut un motiv pentru care nu mi-ai spus și am respectat asta. Asa ca totul e ca înainte.

Am strâns-o în brate și am plecat spre școală. Prima ora a fost plictisitoare. A vorbit în continuu despre proiect și eu nici nu eram atenta. Vorbeam cu Rihannon despre faptul ca ii place Gabe. Și sincera sa fiu, Gabe e al naibii de greu de agățat. Nu am încercat, dar mi-e unul dintre cei mai buni prieteni și îl cunosc bine. Restul orelor au decurs normal și am și luat un 6 la testul de la fizică. Ura!! Am avut atelierul de arta după școală, deoarece ador sa pictez și astfel s-a făcut seara târziu și Fionna era pe teren cu clasa ei și se pregăteau sa plece. Mai erau decât ea, încă o prietena de a ei, Jason, Maze și Gabe. M-am apropiat ca sa vorbesc cu Gabe despre Rihannon, căci așa îi promisesem, dar Fionna mi-a luat-o înainte.

- Unde crezi ca mergi? întreabă ea nervoasa arătându-mi o cutiuță unde se închideau elementele.

Atunci am știut ca nu mai am nicio acoperire, ca știa ce sunt, ca mai era un om acolo, dar nu conta, trebuia sa salvez specia elementelor de aer și sa fug, sa fug de ea și sa nu ii dau satisfacția de a ma prinde. Era întuneric asa ca nu ma prea puteau vedea oamenii. A scos niște capsule din acelea de care a folosit și lunea trecuta, dar de data asta voia sa le arunce pe toate. Asa ca nu numai eu eram în pericol, ci și băieții. S-a apropiat cu capsulele și cutiuța de mine care ma departam. Băieții m-au văzut și au vrut sa vina sa ma ajute. Când au ajuns lângă mine au văzut capsulele pe care le avea Fionna în mâna și atunci au știut. În secunda următoare am luat-o toți la fuga. Ea era pregătită de asta și își luase adidașii în loc de obișnuitele tocuri. Gabe și Maze s-au făcut flăcări din care în câteva secunde nu a mai rămas nimic, iar Jason s-a evaporat. Eu am luat o decizie periculoasa și m-am înălțat în aer începand sa zbor. Fac asta des când sunt stresata asa ca nu e ceva nou pentru mine. De sus vad cum se aprind doua flăcări gigantice lângă noul restaurant, vis-a-vis de o noua construcție. Urmau sa facă sediul magazinului Forver 21 din toată Londra, iar pentru a păstra atâtea haine e nevoie de o clădire imensa, asa ca au făcut-o de 16 etaje. Aterizez lângă el și apoi îl vad și pe Jason cum apare stropindu-ne. Se aud țipete în depărtare. Ma uit in jur dar nu vad decât restaurantul. Singurul lucru iluminat. Ma uit pe geamul restaurantului și îmi pica fața. Randi, Rebeca și părinții lor, Judy și Etgar sunt la masa. Azi e ziua mătușii Judy! Acum îmi amintesc. Rebeca râde și se uita din greșeală pe geam, apoi afișează o față șocată. Niște iluminatoare se aprind brusc pe strada și inima îmi bate. Rebeca îl mișca pe Randi care rămâne și el masca. Nu apuc sa le spun nimic ca Fionna ne apare în față.

- Aici era micul grupuleț de elemente. Ce păcat ca mama și tata nu te-ar accepta, Jason, făceam o pereche superba. Și se apropie de acesta pentru a-l săruta, dar dispare deodată. Maze și Gabe ii observara însă pe gemenii care se uitau la noi de la geam și erau gata sa se ridice sa vina afara, asa ca se uitara în jur sa găsească alta metoda. Văzura un colț iluminat unde se afla un lift și m-a trasera acolo apoi apăsara pe ultimul buton: etajul 16.

- Asta nu e viata! striga Maze mai speriat ca niciodată.

- Nu, nu e viata normala. E viata noastră. Și nu avem ce sa facem, a răspuns Gabe profund.

Se aude un ding și noi ieșim din lift. Etajul nu e gata, sunt puse doar mici porțiuni asa ca putem imediat sa cădem. Ma uit in jos și vad o lumina: Rebeca și Randi! Fionna apare în spatele nostru.

- Ai mei sunteți! striga ea entuziasmata.

Nu am mai rezistat. Ei deja îl văzuseră pe Jason evaporandu-se. Deja aveau întrebari, iar eu trebuia sa salvez elementele de aer. Asa ca i-am luat pe Gabe și Maze de mana și înainte ca Fionna sa ne înșface am sărit. Niciun om normal la cap nu ar sari seara târziu de pe o clădire neterminata, la etajul 16 cu doi nătărăi de mana și fără parașuta. Când eram gata sa atingem solul m-am oprit. Intre noi și sol mai era un metru. Era imposibil ca asta sa nu le dea întrebări celor ce se uitau la noi. Am aterizat ușor și eram gata sa zic ceva ca s-a auzit un țipat și o găleată de apa ni s-a scurs în cap, ca apoi sa se prefacă în Jason. Fața lor deja spunea prea mult, dar a mea... Am sărit de pe un bloc, trebuia sa ma echilibrez pentru a putea trece pe zbor, când mai aveam și doi băieți pe care trebuia sa ii mai țin. Am intrat în restaurant, uda cum eram, urmata de celelalte elemente și de gemenii care rămăseseră complet uimiți. Când m-a văzut, mătușa Judy a afișat o față îngrijorata.

- Lizzie! Ești bine? Ce s-a întâmplat?

- Sunt bine, am vărsat ceva din greșeală... spun eu și ma uit la Jason care spunea " scuze " în șoaptă. La mulți ani mătușă!

- Mulțumesc draga mea, sa nu răcești, îți dau ceva...

- Nu nu nu sunt bine.

- Și voi sunteți... Jason!! Aproape nu te-am recunoscut, ești ud și tu, ce ați făcut, sigur sunteți bine?

- Suntem bine, spuse el.

- Iar voi sunteți?

- Ei sunt prietenii noștri Maze și Gabe, a spus el.

- Și ce căutați aici?

- Pai noi... Eram în trecere și am vărsat ceva și trebuia sa mergem la baie sa ne uscam și i-am văzut pe Randi și Rebeca afara asa ca..., spuse Maze.

- Acum mergem... am spus eu și m-am întors plecând către baie cu Maze, Gabe, Jason si gemenii care voiau sa ne audă explicațiile. Am rămas pe holul care despărțea baia băieților de cea a fetelor și ne-am asigurat ca nu e nimeni.

- Ce a fost aia? a întrebat Rebeca speriata.

Voiam sa ii răspund, dar am căzut. Folosisem prea multa putere, aveam nevoie de sânge. Elementele, când folosesc prea multa energie sau au nevoie de mai multa energie, trebuie sa se hrănească cu elementul însăși. Elementele de pământ, iau pământ, cele de apa, apa, cele de foc, jar, iar cele de aer, sânge.

- Dă-mi un cuțit! spun.

Gabe îmi arunca briceagul pe care îl are de la spate. Îl prind și deschid la cuțit. Îmi apăs lama în palma și suspin un pic de durere.

- Ce tot faci? spune Randi speriat și îmi ia cuțitul din mână.

În palma mi se adunase deja sângele pe care l-am dat peste cap. După câteva secunde eram refăcută și gata sa le explic celor mai buni prieteni ai mei ca sunt un element. Defapt nu chiar gata...

- Deci...