Cincizeci De Umbre Mai Târziu

Capitolul 10

        Au, la dracu'! Au! Iisuse... umărul meu...

        Mă ridic sprijinindu-mă de marginea patului.

        Am căzut. Prostul de mine.

        Omule. Ăla a fost un vis minunat. Ciudat, dar minunat. Verific dacă am toate membrele intacte și mă ridic ținându-mă de umăr. Îmi rotesc barțul ca să verific dacă încheieturile mele sunt în regulă. Doare puțin, dar e ok. Ce oră e? Mă uit la ceasul deșteptător de pe noptieră. Ora opt și douăzeci. Mă întind și încep să caut prin geanta mea cu haine. Un tricou curat, blugi, șosete și teneșii mei. Mă îmbrac rapid, mă spăl pe dinți și când sunt pe cale să ies din cameră, doamna Taylor intră cu lenjerie curată. ”Bună dimineața, dragă Ted.” Îmi zâmbește, iar eu am o senzație de deja vu. ”Bună dimineața, doamnă Taylor.” Zâmbesc timid, iar ea chicotește. ”E Gail, dulceață.” Spune ea, punând coșul jos. ”Sophie și bunica ta sunt la parter cu mama ta, m-a rugat să te-” și înainte de a termina am și ieșit. ”Mersi, Gail!” Strig eu și o vă vârându-și capul afară cu un rânjet pe față.

        Ajung la parter, dar mă opresc brusc. Oh, rahat. Care e bucătăria? ”Aripa de vest, în capătul holului, dulceață.” O aud pe Gail strigând de la etaj. ”Mulțumesc, Gail!” Îi strig eu rușinat și continui să merg. Stai puțin...        

        ”Stânga ta!” Gail pare a fi și mai departe! Știam asta.

        ”...A fost dureros să plec, chiar a fost. Dar e și mai rău să afli că persoana în care aveai cea mai mare încredere te-a trădat. Și cum toți își uneau forțele împotriva ta...” Aud o voce înceată, melancolica de după colț- mama. ”A fost egoist din partea noastră, dragă. Știm asta acum. Eu doar m-am gândit doar la fericirea fiului meu, iar pe tine te-am neglijat. Din partea familiei noastre, cele mai sincere scuze, draga mea.”

        ”E în regulă, Grace. A fost cu mult timp în urmă. Și nu știai cât de delicată e toată situația.”

        ”Și din moment ce cu toții suntem de acord că trecutul e trecut, tu și nașul meu o să vă împăcați, așa-i?” Aud o voce mai tânără. Sophie!

        ”Progres, cred. Dar nu îi spune.” O aud pe Sophie scoțând un țipăt înfundat și fericit, iar bunica râde. Mama ia în considerare sfatul meu! ”Ești exact la fel de fermecătoare pe cum mi te amintesc, dragă Ana.”

        ”Oh, Grace. Și tu ești la fel de frumoasă.” O aud pe bunica râzând. ”Sunt doar o cloșcă bătrână, scumpo.”

        ”Și Sophie, ești atât de matură și superbă, exact cum știam că o să devii.”

        ”Aw, spui și tu așa.”

        ”E adevărat.” Spun eu intrând în sufragerie, iar fiecare își întoarce capul spre mine. Zăresc o urmă rozalie în obrajii lui Sophie și lovesc cum pumnul aerul în semn de succes. Dar doar în mintea mea. Da! Mă prefac că nu observ și mă opresc în spatele mamei, lăsându-i un sărut pe obraz. ”'Neața, mamă.”

        ”Bună dimineața, scumpule.” Și un zâmbet mândru i se așterne pe față. ”Bună dimineața, bunico.” Mă îndrept spre ea să o îmbrățișez, dar ea se ridică și mi-o ia înainte. Iisuse! ”Oh, Teddy, scumpule, bună dimineața!” Mama și Sophie chicot.

        După ce scap din îmbrățișarea plină de iubire a bunicii îmi trec pâna pe după spatele lui Sophie și o salut și pe ea de bună dimineața. Oh, miroase minunat. Parfumul ei obișnuit de vanilie îmi dansează în nări, tentându-mă. ”Cum ai dormit?” Mă întreabă mama și mă întoc la realitate. ”Am dormit foarte bine, deșii trezitul putea fi mai bun.” Spun eu și mă duc din nou în spatele mamei. Mă uit prin sufrageria spațioasă. Pe o parte, pe pereți sunt picturi cu peisaje. În partea opusă stă impozant o fereastră largă ce întâmpină razele soarelui în cameră. Nu îmi pot da seama ce este în spatele ei deoarece un gard din lemn îmi stă în cale. Cred că o să aflu mai încolo.