Cincizeci De Umbre Mai Târziu

Alternate Ending

"Deci, două și jumătate?" Spune ea. "Da, e în regulă. Ne vedem atunci. Pe mai târziu." Închid și-mi verific ceasul. Ora douăspreze fix.

Whoa. Sophie? Invintându-mă pe mine în oraș? Judecata Universală trebuie să se apropie. Îmi înlătur gândurile și mă apuc de niște treabă. Tata o să vrea un raport scris legat de călătoria de săptămâna trecută din California. Cei de acolo fac un parteneriat cu GEH pentru îmbunătățirile Soluțiilor Agriculturii, din moment ce statul este în sezonul de secetă. Deschid portofoliul din fața mea la pagina la care am rămas; și în trei, doi, unu...

Mă uit în gol.

Mă întreb ce-i cu invitația asta din partea lui Sophie. Vrea să vorbească despre ceva anume? Poate doar vrea să vadă ce mai fac. Nu prea ne-am mai vorbit, până la urmă. Ce-ar fi- nah. Prea clișeic. Adică, am avut o pasiune pentru ea. Într-un fel încă mai am. Într-un fel? Femeia asta e pur și simplu frumoasă! Superbă! Nu salivez, mă topesc, pentru numele lui Dumnezeu! Mă arunc pe spate pe scaun și mormăi. Sun ca un copil de cinșpe ani... Desigur, acum mă pot păstra calm. Mda. Vechiul Teddy Ray Grey. Calm ca un castravete. În timp ce ascund o nenorocită de erecție când mă gândesc la ea. Oh, Dumnezeule! Ești un adult acum, Grey Jr.! Poată-te ca unul!

Regula numărul unu: nu-ți mai spune Grey Jr., fir-ar să fie! Regula numărul doi! Nu te purta ca un virgin!... Chiar dacă ești unul!

Telefonul îmi sună. Îl ridic rapid și aproape că-l scap înainte să răspund. "Da?"

"Te-ai apucat de raportul acela, fiule?" Întreabă tata. Tresar și mă uit la ceas. Iisuse! Am stat așa timp de o oră?! "Mai am jumătate." Mă bâlbâi eu. "Bine. Iei prânzul curând?"

"Defapt, ies cu Sophie mai târziu." E tăcut.

"Numai spune." Zice neîncrezător. Mi se pare hilar când tata îmi folosește replica. Chicotesc. "Crezi sau nu, fiul tău are o întâlnire cu Sophia Taylor. Dar sigur, nu-i mare chestie." Și chiar și așa, sunt plin de emoții. "Ei bine, să vă distrați. Doar dă-i drumul și termină raportul ăla și poți să pleci.„

"În regulă." Închid. Poate că termin la GEH, dar încă mai am de lucru la GIP. Expir și deschid portofoliul din nou. Și trei, doi, unu...

Mă uit În gol.

Este două fix și mă grăbesc cu raportul pe ultimul minut. Cred că lucrez mai bine sub presiune. Duc folder-ul la tata și îmi iau la revedere, căci am o domnișoară de luat. Sigur, par a fi calm și calculat, dar de fapt, inima mea vrea să-mi iasă din cutia toracică.

Îmi deschid Porche-ul și mă urc în el. "Bine, Ted. Poți s-o faci. Despre Sophie vorbim aici! Știi tu, prietenă din copilărie? Grohăie când râde? Ai călcat-o pe picior odată? " Expir și pornesc mașina. Parchez în față la Escala și ies din mașină, sunând la ea. "Wow, ai venit devreme!" Pare amețită. "Țelul meu e să ofer plăcere." Spun cu o voce joasă. "Deci, o să mă faci să aștept, sau trebuie să urc și să te iau pe sus?" Chicotește. "Cobor imediat." Închid și expir. Iisuse, îmi țineam respirația?

Sophie e jos în mai puțin de două minute. Are o fustă neagră, o bluză albă sub un cardigan și tocuri negre. De ce se face mai frumoasă pe zi ce trece? E frustrant! "Să mergem." Zâmbește ea.

"Ce ai chef să facem?" O întreb în timp ce conduc pe bulevard. Este o zi neobișnuit de însorită, traficul e trafic, iar radioul cântă încet printre noi. "Um, de fapt nu mi-e foame de mâncare." Și uite așa, fața îmi ia foc. Oh, Dumnezeule, ăsta e un vis. "Putem merge să luăm niște înghețată, în schimb?" Spune ea cu entuziasm.

Oh.

Două străzi mai jos este un local cu iaurt înghețat unde obișnuiam să o duc pe Phoebe când încă era în liceu, și decid să mergem acolo. Nu, nu înfometată după mâncare. Dar după desert, da. Frumoasă cale să te joci cu emoțiile mele.