Cincizeci De Umbre Mai Târziu

Capitolul 12

        Pajiștea.

        Nu știu cum se face, dar în aceleși timp eu, mama și Phoebe ne aruncăm spre iarba înaltă și alergăm ca și cum nu am am mai avea vreo problemă pe lumea asta. O aud pe mama râzând liberă de mână cu Phoebe. Râd cât alerg prin jur, obrajii mei fiind reci de la lacrimile ce mai devreme curgeau șiroaie. Pajiștea! Iisuse Hristoase, nu-mi vine să cred! Mă las în voie pe spate, căzând în iarbă, întinzându-mi mâinile și picioarele

        "Stau întinsă pe pătura de picnic în carouri şi mă uit la cerul albastru şi limpede al verii, câmpul vizual fiindu-mi încadrat de iarbă înaltă şi flori de câmp."

        O aud pe Phoebe râzând și strigând de fericire, iar mama face la fel ca și ea. Pentru un moment, peste tot e pace. Uit de toate problemele mele. Ultimele șase zile parcă se dizolvă. Aproape că simt asta. Mă simt mult mai luminos, mai calm, mai fericit. Sunt un copilaș din nou.

        "Leapșa!" Aerul din mine este dat afară atunci când Phoebe sare pe mine. "Tu ești!" Phoebe se dă rapid jos de pe mine, iar eu mă ridic și încep să fug după ea. Strigă de fericire și sare cât o urmăresc. O văd pe mama cu coada ochiului și mă duc spre ea. Strigă în timp ce își face cărare prin iarbă , iar eu o prind rapid, îmbrățișând-o strâns și ridicând-o în sus. "Teddy!" Chicotește ea și se prinde de umerii mei. Râdem atât de tare încât rămânem fără suflare. Îi dau drumul mamei, iar ea se repede către Phoebe, o ia în brațe și o învârte. Mă întorc către casă, iar tata încă e pe verandă, zâmbind și râzând de noi.

        "Tată!" Strig eu la el și îi fac semn cu mâna să ni sa alăture.

        Zâmbetul îi dispare. Tresare. Arată...-cum? Surprins? Șocat? Apoi zâmbetul larg îi reapare pe față. Îi pot vedea toți dinții foarte clar. Și vine. Aleargă către noi la viteză maximă. "Tati e!" Phoebe scapă din brațele mamei și începe să alerge. "Fiecare pentru el!" Strig eu, iar mama râde și aleargă în direcția opusă. Procedez și eu la fel și acum e pus să aleagă între trei victime. O alege pe Phoebe și îi ia doar câteva secunde să o prindă și o învârte în brațele lui. Ea țipă fericită și el o sărută pe frunte apoi o pune pe umeri. "Următorul!" Strigă el, iar Phoebe arată hotărâtă spre mine. 

        Aleargă spre mine, iar eu cotcodăcesc în timp ce încerc, și reușesc, să îi evit. Mă întâlnesc cu mama pe partea cealaltă a pajiștei și mă strâmb la Phoebe ca să o enervez. Îi spune ceva la ureche tatei, iar el rânjește. Care-i planul lor? O pune jos și aleargă spre mine. Pufnesc în derâdere. Mă întorc către mama, dar ea nici măcar numai e lângă mine. Trădătoarea! Phoebe aleargă din ce în ce mai tare către mine. Sunt pe cale să o iau la fugă în direcția cealaltă, dar tata își face și el cale alergând spre mine. Sunt înconjurat. Phoebe se lovește de mine, iar tata mă prinde într-o îmbrățișare sufocantă și mă gâdilă mai rău ca oricine altcineva.

        "Au, au! Gata, gata!" Îmi dă drumul, iar eu îmi aranjez părul. "Mami pleacă!" Phoebe arată spre mama și cu toții pornim după ea în același timp. Ea numai poate face nimic decât să-și ridice mâinile în aer, sub forma învingerii. 

        O gâdilăm și o îmbrățisăm cu toții, și după un râs incontrolabil, ne punem într-un cerc ca să ne recăpătăm suflul. 

        "Și apoi i-am spus tatei, i-am spus lui așa: eu merg fix înainte, iar tu ia-o printr-o parte. Așa l-am prins pe Teddy!" Phoebe râde în timp ce ne arată tehnica ei cu mâinile. Chicotesc și tresar câd simt mâna tatei pe după umerii mei. O ignor și ascult planul B al lui Phoebe de a mă prinde. Apoi, tata îmi sărută fruntea și îmi ciufulește părul. De ce e așa afectuos dintr-o dată?