Cᴀᴘ.6

753 69 19
                                    



- POFTIM???!!

Efectiv m-ai aveam puțin și plângeam de nervi.

- Ce e?

- Eu voi sta cu Yoongi o săptămână??!

- Da. Ce e rău în asta?

- Sper că glumești!

- Betty, stai-

Fug sus în camera mea, trântesc ușa și mă arunc direct în pat.

Gândul meu era tot la sărutul acela, m-ai ales ce explicație îmi v-a da mâine dimineață.

- Betty, deschide!

Vocea mamei se aude din spatele ușii. Oftez și mă ridic alene din pat deschizându-i ușa.

- Da?

- Nu mănânci?

Voiam să-i răspund cu "nu" dar chiar îmi era foame, deci nu ezit.

- Ba da.

- Ți-am pregătit lazania și dacă vrei, ai suc în frigider.

- Voi nu mâncați?

- Am mâncat până să vii tu.

- Oh...

Mă pun la masă și încep să mănânc cu poftă din bucata de lazania.
Nici nu observasem că mama se așezase lângă mine.

- Huh?

- De ce nu vrei să stai cu Yoongi?

Înghit mâncarea în sec, îmi dau părul din ochii privind-o pe mama cât de calm pot chiar dacă nervii mei erau încă prezenți.

- Deci?

- Nu știu...pur și simplu-

- Oricum nu ai încotro, nu te putem lăsa singură o săptămână.

- Dar de ce? Am deja 17 ani!

- Așa e m-ai sigur, de aceea ți-am angajat bodyguard.

- Știu dar... Yoongi...e băiat și..eh.

- Înțeleg asta dar...hai totuși să nu te bagi în treburile lui, adică presupun că el este cu fetele cu petrecerile și alte chestii.

- Ai dreptate...bun, și când vine?

- Mâine dimineață la 6:30.

- Nu prea cred că se trezește la ora aia.

- Îl trezește Yoona

- Aha, eu am mâncat.

- Ai teme?

- Da, dar nu multe.

Doar o fantezie {M.Y.G}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum