Mă încrunt când l-am văzut cum și-a dat ochii peste cap.
- Nu-i nimic!
Vocea lui era groasă, mult mai groasă decât a lui Yoongi, m-am înșelat, semăna atât de mult cu el... Acesta se întoarce și pleacă.
★
Ora 1:07 a.m
Stăteam în pat cu căștile în urechi, aprind lampa și mă uit în mini oglinda de pe noptieră, nimic dubios, aveam ochii roșii, iar rimelul era împrăștiat pe toată fața, nu-mi pot da seama dacă am adormit, aveam aceleași haine de astăzi...sau ieri.
Nu aveam starea necesară încât să mă ridic din pat, mă simțeam goală înăuntru cât și afară, gândul meu era doar la Chan, de Yoongi nu mai știu nimic...nici măcar dacă trăiește sau nu, practic voiam să plâng și din cauza asta, dar simțeam că nu mai aveam destule lacrimi...
Perna era murdară de rimel și fond de ten.
- La dracu!
Am întors-o pe partea cealaltă și m-am întors cu fața la tavan, oasele parcă îmi erau paralizate...
★
Ora 3:44 a.m
Ușa de jos s-a auzit de parcă cineva a trânti-o atât de tare din adins, mă ridic în șezut ținându-mi mâna pe inimă din cauza sperieturii, am început să mă panichez, m-am uitat la ceas și de acolo am realizat că nu e total dimineață.
M-am ridicat fulger din pat și mi-am luat o lanternă după am plecat repede jos. M-am panicat mai tare când am văzut luminile aprinse în toată sufrageria
- Ce mama mă-sii...
- Te-am trezit?
M-am oprit în mijlocul scărilor când l-am văzut, am rămas în loc uitându-mă la el cum îmi făcea cu mâna zâmbind. Nu mă puteam opri din zâmbit deși nu voiam să arăt cât de mult mă bucur, încă nu-l suport și nu vreau să pară că mi-am făcut grijii pentru el.
- Nu vii? Stai...ce ai pățit la față?
Îmi trag nasul și îmi șterg o parte din rimelul întins pe față cu mâneca de la bluza, îmi mut privirea și cobor jos.
- Ai plâns? De ce?
- Lasă asta, acum spune-mi unde ai fost!
Din tonul vocii mele parcă și-a dat seama cât de furioasă și dezamăgită sunt. Oftează ușor și își lasă capul în jos moleșit.
- Păi Betty...nu știu cum să încep deși probabil mă vei crede nebun.
- Nebun? De ce?
Yoongi se ridică de pe canapea și vine la mine hotărât, se oprește în fața mea și mă privește subtil. Pentru prima oară am simțit cum îmi iau foc obrajii, el chiar este frumos.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Când te-ai vopsit verde?
- E verde-mentă, îți place?
- E drăguț.
- Betty...eu, știi tu...nu am vrut să mai stau aici
- N-ai idee câtă panică s-a creat din cauza ta..mama ta e pe cale să anunțe poliția, măcar i-ai zis că te-ai întors?
- Nu...
- Ce motiv ai avut de ai plecat așa brusc?
Mă gândeam la un motiv exact, acela fiind că nu ne înțelegeam deloc.
- Mă gândeam că îți va fii mai bine fără mine, și cred că așa a fost, m-am săturat să ne certăm mereu și știu că și tu te-ai săturat de mine și de acel "Yoongi pervers", nici nu știi cât de prost mă simt acum mai ales că stau în fața ta și mă uit la tine ca un bleg, și vreau să știi că îmi pare sincer rău, n-ar fii trebuit să mă port așa cu tine, mi-am dat seama prea târziu că tu nu ești genul acela de fată...
Nu aveam cuvinte, am rămas pe gânduri când i-am auzit scuza pentru care a plecat, oare minte? ar trebui să am încredere în el? dacă cumva asta face parte din planul lui?
- Nu-i nevoie să-ți ceri scuze...și eu ar trebui, însă eu mă învinovățesc mai mult decât tine, ar fii trebuit să-ți vorbesc frumos.
- Ăsta nu e un motiv atât de grav, eu aproape că te violam în seara aia...
Am prins un "Dejavu" imediat ce mi-am adus aminte de acele scene cu el, atunci Yoongi m-a observat și a început să zâmbească din cauza rușinii mele.
Surprinzător îmi apucă ambele mâini în ale sale și vine mai aproape de mine.
Well, am revenit❤️ Voi începe să postez mai des de acum încolo👀 voi ce mai faceți?
