După câteva ore ajungem într-un final acasă, era ora 2:45 a.m, îmi era atât de somn, mai ales că mi-am adus aminte că mâine am ultimul test la biologie și n-am învățat nimic.
Îmi las bagajul în living și plec direct în camera mea să dorm, nu am mai vorbit cu Yoongi de atunci deși mâine nu știu cum aș putea să țin o conversație normală cu el fără să nu mă gândesc la mai mult de atât.
★
A doua zi mă trezesc cu greu, alarma sună de 3 minute încontinuu, nu voiam să plec azi la școală dar nu aveam de ales, altfel nu mi se încheie media la biologie deși știu că nu voi lua mai mult de 5 în test.
Mă ridic din pat, plec la baie, îmi fac rutina și mă întorc înapoi, mi-am ales ceva simplu de îmbrăcat.
Hainele:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă uitam de câteva minute în oglindă, eram puțin uimită de noul meu stil de îmbrăcăminte, înainte mă îmbrăcam doar în negru indiferent că era caniculă afară sau nu.
Mă machiez puțin și îmi dau cu parfum, ies din cameră și cobor jos, telefonul îmi vibrează scurt semn că am primit un mesaj
Jungkook💟
,,Astăzi nu vin la școală, îmi e prea lene, vezi ce faci, nu-i da atenție ăluia, nu merită. Cu drag Jungkook, dacă încă nu m-ai trecut în telefon"
,,Azi dăm test la biologie, idiotule"
,,Vorbesc cu domnu' să mă treacă cu un 5"
,,Aha, mult noroc, dar să nu zici că nu ți-am zis!"
,,Ok."
Ce idiot, riscă să rămână corijent, îmi bag telefonul în buzunar și cobor direct la bucătărie să-mi fac câteva sandwich-uri pentru mai târziu.
Nici bine nu intru că îl văd pe Yoongi cum pregătește sandwich-uri cât pentru o săptămână.
- De ce așa multe?
- Ți-am făcut și ție, azi avem cele mai multe ore, ai uitat?
- Oh da, mersi...
- Cu plăcere!
Nu știam cu ce să continui, practic iarăși mi-am pierdut cuvintele.
★
Ajung la liceu, eu ca de fiecare dată am întârziat la prima oră, îmi cer scuze și mă duc în banca mea, văd scaunul singuratic a lui Jungkook, în locul lui îmi pun ghiozdanul și îmi scot manualul de chineză (matematică)
Ora trece repede, mai ales că stau pen-ulima bancă, m-am putut odihni ora asta, doamna de mate nici nu prea îi pasă ce fac, deci e ok.
Era pauză, voiam să ies pe hol cu Jisoo dar am decis să învăț la biologie, aveam a patra oră. Era gălăgie pe hol, mai ales că eram ultima rămasă în clasă, îmi scot căștile și dau drumul la muzică în timp ce învățam, ador piesele de la Beach House.
★
Terminasem toate orele, notele la biologie ni le-a dat direct, am luat 8, nu speram la mai mult dar ce să vezi, ajung acasă obosită, astăzi nu am ieșit de loc pe hol, nu aveam o stare atât de bună și nici pe Yoongi nu l-am văzut mai deloc.
- Sunt acasă!
Nu era nimeni în living, poate Yoongi nici nu a ajuns. Îmi las ghiozdanul pe canapea și mă întind puțin.
Simt cum cineva se așează la capul meu, mă ridic în șezut și îl văd pe Yoongi cu un zâmbet larg pe față.
- Huh?
- Mi-a fost dor de tine!
Mă ia în brațe, îi răspund înapoi deși încă eram într-o stare ciudată.
- Ămm...
- Ție, nu?
- Mmm, oarecum.
- Cum adică?
Se desprinde din îmbrățișare încă privindu-mă în ochii.
- Tocmai ce ne-am văzut de dimineață...
- Pentru mine a fost mult.
Îmi vorbea atât de calm și nici nu mai avea expresia aceea nepăsătoare, părea să-i pese de mine.
- Oh da, poftim cartea înapoi!
- Păstrez-o!
- De când citești tu smut?
M-am înecat cu aerul, nu credeam că a citit din ea, nici nu prea pare un mare fan al cărților.
- Oh, eu? Ămm...nu începusem cartea încă.
- Dar semnul de carte era la pagina 199
- E din librărie așa.
Nu a răspuns înapoi, e ciudat că pare că nu mă crede.
- Betty...
- Da?
- Dacă ți-aș cere ceva...ai accepta?
- Depinde.
Aveam toată grădina zoologică în stomac, cred că știu ce vrea să zică deși nu am un răspuns oficial, încă.
- Păi atunci...ai vrea să fim împreună?
Parcă i-am simțit panica din voce când mi-a zis asta, și-a ferit imediat privirea de a mea, și-a scărpinat ceafa de câteva ori până să primească un răspuns. Mă uit uimită la el, totuși nu e ceva nou, știam că mă place dar nu mi-am imaginat să îmi ceară să fim împreună.
- Oh, iartă-mă, nu am-
- Deși vom fii oricum despărțiți de părinți când vor afla de noi, da! Vreau să fiu cu tine. *O zic cât pot de repede, rușinată de situație*
