,,Haide Bețișor, te cunosc. Poți să-mi zici ce te frământă, nu te înțelegi cu Yoongi sau?
,,Să zicem...sunt bine, nu te îngrijora!"
,,Bine, sâmbătă seară suntem acasă."
,,Abia aștept, pa!"
,,Pa!"
Apel încheiat
Trecuse mai bine de o oră, stăteam pe telefon cu o oarecare grijă, simțeam că ceva e înneregulă.
Mă ridic leneșă din pat, mă schimb de hainele de liceu și mă îmbrac în ceva de casă:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aveam o stare nașpa, eram obosită, dar nu îmi era somn, mă simțeam prost gândindu-mă la faza de dimineață când am țipat la Yoongi. Oare chiar a luat-o personal?
- Yoongi, ești acasă? *Strig eu în toată casa*
- Se pare că nu...
A doua zi:
Mergeam pe holurile liceului singură, îndreptându-mă spre clasa mea, îmi ridic o sprânceană, curioasă, văzându-i pe cei 6 din Bangtan, unde e Yoongi?
- Hey băieți.
- Da?
- Unde e Yoongi?
- Tu ești altă curvă de-a lui?
- CE?!
Atunci mă enervez dându-i o palmă de toată frumusețea.
- Ah! Ce dracu te-a apucat?
- Dracii pe tine!
- Fir-ai-
- Gata Taehyung!
★
- Bună Jisoo, ai fost tu pe la a-11 a C, astăzi?
- Nu, poți să te duci dacă vrei.
- Nu, nu, nu, te-am întrebat pe tine.
- Oh, da, de ce?
- L-ai văzut pe Yoongi?
- Nu...a da, de ce nu a venit?
- Nu știu, de aceea te-am întrebat, aseară nu era nici urmă de el.
- L-ai sunat?
- Are telefonul închis.
- Și ce vei face?
- Îl voi aștepta...
- Poate a plecat acasă la el, te-ai gândit?
- Poate...adică recunosc, l-am enervat destul de tare.
- Ce i-ai mai zis?
- Multe și rele...
- Aha.
Profa intră în clasă, mă retrag la locul meu și aștept să înceapă ora.
- Jungkook?
- Hâm?
- Ști ceva de Yoongi?
- Adică iubițelul tău? Nu, nu știu.
- JUNGKOOK! Nu e iubitul meu, îmi e verișor!
- Faza din baie explică multe.
- A fost doar o greșeală, sper că n-ai zis nimănui!
- Poate am zis, ce îmi vei face?
- Nu poți-
Atunci o stare de plâns mă apucă, îmi las capul pe bancă încercând să mă calmez.
- Off, nu, n-am zis nimănui. *Răspunde într-un final, oftând.*
Îmi ridic capul sus, zâmbesc încă cu speranța că totul va fii bine.
★
- Haide Yoongi, răspunde o dată!
Vorbesc de una singură învârtindu-mă în cerc. Trecuse deja 10 minute de când îl sun incontinuu și nici un semn de el, încep să-mi fac grijii.
Nu-l suport în nici un fel, dar parcă ziua trece atât de greu fără să fie el și să mă fută la cap cu toate prostiile lui. Îmi e drag, oarecum.
