Tocmai ce plecasem de la non-stop împreună cu Jisoo, era târziu, deja întunericul se lăsase peste tot, oricum nu mai aveam de gând să stau mult.
- Râmâi la mine în seara asta?
Întreabă Jisoo trăgând ultimul fum din țigară
- Nu cred, adică nu știu...stai numai puțin să-i dau mesaj mamei.
Îmi scot telefonul din buzunar vrând să intru pe WhatsApp dar o notificare mă reține, speram să nu fie de la mama dar nu a fost să fie așa...
,,Să vii acasă, în seara asta vor veni rudele la noi, trebuie să ajungă în 10 minute"
- La naiba! Scuze dar nu pot
- Ai vorbit cu mama ta?
- Mi-a dat mesaj să-mi zică că trebuie să vin acasă că ne vor vizita nu știu ce rude.
- Ai rude în Coreea?
- Asta mă întrebam și eu dar voi vedea când ajung acasă, trebuie să plec!
- Bine, bine, să-mi dai mesaj, ok?
- Ok, bye!
- Bye!
★
- Betty, ai venit?
Mă întâmpină mama în timp ce pregătea masa.
- Nu mă vezi? Și ce rude zici că ne vor vizita?
- Sora mea vitregă și soțul ei împreună cu fiul său, nu prea ți-am zis despre ei dar îi vei cunoaște imediat ce vor ajunge!
- Mda, oricum nu eram interesată...
Dau să urc sus în camera mea dar mama mă oprește din nou.
- Betty!
- Ce mai e?
- Fii fată bună și ia-ți o rochiță pe tine sau dacă nu o fustă!
- Ce au hainele mele?!
- Tu nu vezi ce zdrențuite sunt? Tricoul ăla cu găuri și blugi ăia rupți n-au ce căuta pe tine în seara asta! Du-te imediat și schimbă-te în ceva drăguț.
- Nu!
- Nu mă face să-l chem pe tatăl tău!
- Fie! Asta va fii prima și ultima dată când voi purta ce vrei tu.
- Hai mai repede, trebuie să ajungă!
★
Ajung în camera mea, nu aveam nici o idee cu ce m-aș putea îmbracă pentru seara asta nemaipomenită, mai bine rămâneam la Jisoo.
Cu greu mă decid, dar până la urmă mă îmbrac în asta:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă priveam de minute bune în oglindă, asigurându-mă că fusta nu e prea scurtă sau topul prea decoltat.
- Eh, nu-i rău dar nu e stilul meu
Cobor jos și mă pun direct pe canapeaua din living, stăteam pe telefon plictisită neavând chef de nimic.
Un ciocănit în ușă se aude, trebuie să fii venit deja.
- Betty, du-te să le deschizi tu!
- Imediat.
Îmi aranjez puțin fusta și plec să deschid ușa, rămân blocată în tocul ușii zărind doar un băiat cu părul alb, mult mai înalt decât mine, expresia lui era una neutră, iar hainele lui erau doar de o culoare, aceea fiind negru.
- Hey Betty!
- Te cunosc?
- Buna Yoongi! Hai, intră! Părinții tăi unde sunt?
- Vin și ei imediat, au rămas să-și cumpere țigări.
★
Eram la masă împreună cu ei, de abia puteam să înghit ceva, priveam în gol încercând să nu dau ochii cu băiatul de lângă mine, la fel făcea și el privind-o mai mult pe mama lui sau mai bine zis mătușa mea ..
Glume și tot felul de chestii se discutau la masă, doar eu eram singura care habar n-avea despre ce e vorba, voiam doar să plec din locul ăla, m-aș fii dus la baie dar totuși trebuia să vin înapoi aici, vrând nevrând.
Yoongi era derutat, se vedea destul de clar că nici el nu era încântat de seara asta în "familie", se juca cu furculița încercând să-și ocupe timpul, oarecum.
- Copii, nu vă e foame?
Ne întreabă mama zâmbind, noi doar o priveam încercând măcar unul dintre noi să-i răspundă la întrebare
- Mm...deja eu am mâncat, sunt sătul, mulțumesc!
- Eu nu mai pot! Am mâncat destul!
- Samanta, nu știam că ai o fată atât de frumoasă!
Exclamă femeia din fața mea cu zâmbetul pe buze
Zâmbesc și eu, dădu-mi o șuviță de păr după ureche.
- Multumesc!
Mama doar zâmbea, privindu-mă.
★
- Nu mai e suc de portocale!
Zice mama privind sticla goala pe care o ținea în mână.
- Betty, te duci tu la magazin să cumperi o sticlă?
- Da!
Mă ridic de pe scaun și i-au banii din mâna mamei, dau să plec dar ceva mă oprește.
- Yoongi, du-te și tu cu ea la magazin dacă vrei!
Băiatul doar dă din cap aprobator și se ridică de pe scaun.
O iau înaintea lui și plec direct afară chiar dacă știu că tot va veni după mine.
Nu știu ce părere să am despre ce am scris până acum dar cât de cât îmi place🙂
