- Oh, m-am mutat înapoi în Tokyo cu familia și m-am gândit să vin înapoi în Seul, știi...doar pentru o mini vacanță, după plec înapoi.
Stăteam și ascultam ce avea de zis, nu m-am așteptat să-l mai văd vreodată, el este Kento Yamazaki, a fost colegul meu în gimnaziu și...primul meu iubit, bine, am rămas prieteni, a fost o relație de 2 luni și o săptămână, amândoi aveam 13 ani pe atunci, nu era ceva serios.
- Și tu...ai rămas aici? Nu pleci înapoi în Italia?
- Momentan nu, și nici nu prea aș vrea, îmi place aici.
Un moment de tăcere până i-am auzit vocea lui Yoongi în spatele meu.
- Hey-
- Cine e ăsta?
- Un prieten.
Stă un moment și îl analizează din cap până în picioare, nu prea era atât de convingător.
- Eu sunt-
- N-am întrebat, haide Betty!
Yoongi mă apucă de mână și pleacă împreună cu mine, ajungem pe hol și îmi face semn să ne oprim în fața clasei lui.
- Cine era ăla?
- Ți-am zis, un vechi prieten!
- Vechi prieten...asta înseamnă că ați fost împreună?
- Ei bine...da, ceva timp, nu a fost ceva serios, oricum...!
- Să nu te mai văd cu el, du-te în clasă, s-a sunat de 2 minute!
- Nț, nț, nț, gelos mai ești! *Îi șoptesc*
El doar râde și mă ține de mână, după pleacă la el în clasă. Ignorând faptul că majoritatea se uitau la noi în momentul acela, am plecat și eu în clasă, din fericire nu era nimeni.
★
După ore ajung acasă, îmi salut părinți și plec direct în camera mea, îmi arunc ghiozdanul pe fotoliu și mă pun în pat, gândul îmi era tot la Yoongi, nici nu mi-am dat seama că în tot acest timp zâmbeam din cauza asta.
De Chan nici nu am mai auzit, l-am văzut azi la cantină și atât, mi-a fost mult mai ușor să-l ignor și asta a fost o ușurare și pentru Jungkook când ne-am falsificat "despărțirea".
Îmi iau telefonul și căștile și mă pun să ascult muzică, nu prea îmi era foame deci nu trebuia să cobor jos la masă, aveam un sandwich de la cantină în ghiozdan.
Am primit un mesaj, era de la Jisoo, voia să ieșim pe afară, n-am ezitat să-i răspund și i-am zis să mă aștepte 10 minute.
★
- Well, nu știu ce să zic...
- La ce te aștepți? E prima noastră săptămână, doar nu credeai că deja am făcut și sex!
- Dar l-ai întrebat-
- JISOO!
- Off, bine, bine, sfânt-o!
- Cum mai merge cu Han?
- Nu prea mai vorbim ca înainte, dar în rest bine, oarecum.
- Eu cu Chan ne-am despărțit pur și simplu, adică știi deja, nimic nu se schimbase între noi până când a pus el stop. A fost dureros, recunosc, dar am trecut peste.
- Crezi că te-a uitat așa ușor...?
- Se pare că da...
- Eu nu cred.
- Contează că eu, da, cred.
- Poate a suferi, poate a avut un motiv bun de te-a părăsit, nu știu ce pot spune ...
- Îți zic eu de ce, un băiat când te părăsește fără un motiv anume, înseamnă că îi place de alta, n-ai văzut-o pe târfa aia? Ce sânii mari are și fundul ăla bombat? Crezi că sunt așa idioată?
- Calmează-te și haide să încheiem discuția despre băieți, spune-mi ce vei face vara asta, eu nu prea am planuri...
- Ce să vezi, nici eu.
- Nemaipomenit.
★
Ajung acasă, ceasul indică ora 20:35, mă dezbrac de haine și mă pun să-mi fac un duș fierbinte, după ce termin îmi fac rutina de skincare.
După ce termin cu igiena, plec în camera mea și îmi aleg niște pijamale la întâmplare:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Partea bună este că sunt singură acasă, părinții au tura de noapte ceea ce e bine fiindcă pot sta în living pe Netflix până târziu.
Plec jos la bucătărie și îmi fac o pungă de popcorn, îmi iau borcanul de Nutella din dulap și plec în living, lângă îmi pun un pahar de apă cu gheață, mă fac comodă pe canapea și dau drumul la serialul meu preferat.
Ora 00:45 a.m:
Mi se închideau ochii, eram destul de obosită dar nu mă lăsam până nu aveam de terminat episodul la care eram acum, tresar când aud bătăi în ușă, opresc televizorul și stau puțin crezând că doar mi se pare.
Aud a doua oară, cu frică mă dau jos din pat, mă duc în fața ușii și dau drumul la mini tableta de lângă pentru a putea vedea cine este la ora asta târzie, îmi dau o palmă mintală când îl văd pe Yoongi, ud leoarcă făcându-mi cu mâna.
Îi deschid ușa, acesta intră numaidecât începând să tremure, pe mine mă bufnea râsul.
- De ce? Doar, de ce...?
- Fiindcă n-am putut dormi.
- Tell me the truth.
- Ce?
- Hm, nimic. Haide să te usuci!
Dau să plec de lângă ușă dar aceasta mă prinde de mână și mă trage aproape de el.
