Cᴀᴘ.20

407 31 4
                                    

Toți au rămas cu gura căscată la cuvintele mele, chiar și eu mă miram, doar că nu voiam să par că regret ce am zis.

- Ți-a zis-o frate... *spune Jungkook bătându-l ușor pe umăr*

Apoi toți au început să râdă cu excepția lui Taehyung care se înroșise de nervi.
Acesta se ridică nervos de pe canapea și pleacă cu pașii mari afară.

- Hai frate, nu știi de glumă? *spune Jimin*

- Lasă-l, își revine el. *Zice Namjoon liniștit*

- Betty, bate palma! *spune Jungkook*

Bat palma învingătoare cu Jungkook, deși în adâncul meu regret că i-am zis asta, să fiu sinceră, încă sunt fată mare...

Mă aflam în bucătărie cu Yoongi, este în jur de ora 19:40, m-a mirat faptul că el mă ajută la spălat vasele, de obicei nu o face.
Părinții mei trebuie să ajungă din Italia peste o jumătate de oră, bagajele lui Yoongi se află în living.

Îmi va fii dor de el, oarecum. Îmi pare rău că nu ne-am înțeles atât de bine toată săptămâna cum o facem acum, partea bună e că ne putem întâlni la școală.

- Deci... te-ai gândit la ce vei face?

- Huh?

- Știi tu, ce am vorbit, despre noi... în fine, înțelegi tu.

- Oh, nu, nu m-am gândit, deocamdată nu mai vreau relație...

- Tu vorbești?

- Yoongi, gura!

După 5 min:

- Și...unde ai fost tot timpul cât ai lipsit? *spun cu o voce joasă*

- La o fostă de a mea *spune simplu*

- Adică de curând a devenit fosta ta, nu?

- De ce întrebi?

- Curiozitate.

- Nu, am rămas prieteni.

- Aha.

- Geloasă?

- Eu? Ai vrea tu!

*Yoongi începe să râdă*

Mă simțeam puțin ciudat imediat ce a adăuga-o pe fosta lui în discuție, mai ales că au rămas prieteni, eu cu Chan nu cred că am nici o șansă de prietenie, mai ales că a terminat-o atât de simplu cu mine.

- La ce te gândești?

Clipesc de câteva ori și îmi scutur capul.

- Nimic, la nimic ..


A doua zi:

Mă trezesc cu mult înainte să sune alarma, nu știam de ce, simțeam că ceva lipsește, de fapt, cineva...acela fiind Yoongi fără nici un motiv anume.

Părinții mei mi-au adus multe cadouri din Italia, îmi e dor de țara aceea, chiar foarte mult...

Era ora 5:37 dimineața, nu mai puteam adormi la loc, stăteam pe telefon deși ar fii trebuit să-mi irosesc tot acest timp dormind.

~~~

Mă ridic din pat imediat ce sună alarma, o opresc imediat, nu am mai putut adormi.

Plec la baie, îmi fac rutina și cobor jos, îmi fac un sandwich și îl mănânc repede, plec în camera mea și mă pregătesc așa:

Plec la baie, îmi fac rutina și cobor jos, îmi fac un sandwich și îl mănânc repede, plec în camera mea și mă pregătesc așa:

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Îmi iau ghiozdanul și îmi iau la revedere de la părinții

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Îmi iau ghiozdanul și îmi iau la revedere de la părinții.

În mai puțin de 15 minute ajung pe holul școlii, era plin, nu mai zic de băieți care îmi fac avansuri.

Ajung aproape de ușa clasei mele, era deschisă, fiind ultima ajunsă, închid ușa, nici jumate nu reușesc să o închid căci la o mini distanță îl văd pe Chan cu o fată, ea stătea rezemată de el cu spatele, nu-i puteam vedea fața lui Chan din cauză că el stătea cu fața pe umerii ei.

Doar o fantezie {M.Y.G}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum