- Așa e, dar nu putem, adică eu și tu...Doamne, nici nu vreau să-mi imaginez bârfele din școală când o să se afle, și mai rău, ce vor zice părinții...?
Yoongi a început să râdă de parcă vorbeam doar pentru mine, dădu-și o palmă peste față.
- Ce e așa amuzant?
- Oh girl, ți-am zis să nu mai fii "drama queen", și în plus nici nu suntem verișori, deci ce sens mai are?
- Oricum, nu.
- De ce?
- Noapte bună! *Plec sus*
- Stai, unde...ah shit!
★
Astăzi e duminică, ultima zi în care Yoongi trebuie "să aibă grijă de mine", i-am anunțat pe toți de venirea lui, nu mă așteptam să reacționeze atât de normal cu excepția părinților lui care aproape că mi-au țipat în telefon de fericire.
Eram în camera mea, ceasul indică ora 10:45, nu prea aveam chef să mă dau jos din pat, plus că nici nu prea am dormit atât de bine, mă gândeam la Chan, i-am șters numărul din telefon, pozele și toate amintirile cu el, ieri a fost o zi grea...
Mă gândeam și la ce mi-a zis Yoongi aseară, și mai ales la ce i-am zis eu, am zis că nu am cine știe ce sentimente pentru el, nu-l pot vedea mai mult decât ca pe un prieten, de verișor nici nu pot spune prea multe.
Totuși i-am spus că îl plac înapoi doar pentru a nu-l lăsa fără speranță, dar nu pot să-mi forțez sentimentele pentru el, într-adevăr, este foarte atrăgător, dar nu merge așa.
Am auzit gălăgie jos, m-am ridicat leneșă din pat și mi-am luat halatul, prima dată am fost la baie să mă curăț pe față și după am coborât jos, mă așteptam cine putea fi.
Toți m-au remarcat și de acolo a început o altă discuție în timp ce mă priveau
- Neața! *Spune Namjoon zâmbind*
Prin căscat îi răspund cu un "neața!".
Îi priveam pe rând pe toți, imediat ce am făcut contact vizual cu Taehyung, mi-am întors privirea spre bucătărie, l-am văzut cu coada ochiului cum și-a dat ochii peste cap la apariția mea.
- Vreți ceva?
- O cafea, te rog! *spune Jin somnoros, întins pe canapea*
- Bine!
După 5 minute, vin de la bucătărie cu o cană de cafea în mână, îi priveam pe toți cum se uitau la mine de parcă l-au văzut pe Dumnezeu, aveam un sentiment ciudat, de ce se uită toți așa? Nu e prima oară când mă văd.
- Poftim!
- Oh, mulțumesc....!?
- Betty.
- Betty! Da, uitasem, scuze!
Zâmbesc și mă așez lângă Jimin, acesta își întoarce capul înspre mine și mă analizează din cap până în picioare, am observat fără să vreau cum și-a lins buza.
Mă uit în jos curioasă, mi-am mărit ochii când am văzut cum sunt îmbrăcată, am avut impresia că am adormit cu hainele de ieri pe mine, dar tocmai mi-am amintit că m-am schimbat.
Pijamaua:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Holy... *Spun în șoaptă, știu că Jimin a auzit*
Mă închid repede la halat și mă pun picior peste picior privind în altă direcție.
- Credeai că ne impresionezi dacă ți-ai "uitat" halatul deschis?
Taehyung, copil idiot, îmi venea să-l scuip în față la câți nervi mi-a făcut fix acum de dimineață. Cu o mutră "vicleană" îmi deschid puțin picioarele, ceilalți mă observă numaidecât, îmi fac curaj și îi răspund:
- Nu era nevoie să vorbești cu tine la plural, se vede că încă ești virgin.
Ok, știu că este puțin ciudat dar totuși îmi era dor de "Betty bad bitch" așa că am improvizat 🤣👀
