Doar o fantezie {M.Y.G}

Cᴀᴘ.22

În momentul acesta vreau să intru în pământ de rușine, dar nu mă las învinsă.
Nu aveam de gând să-l sărut pe buze, ci doar pe obraz.

Mă uit în ochii lui negri puțin sfidată, speram să știe de ce fac asta.

- Te i- iubesc!.. *spun mai tare încât să mă audă toți de pe bănci și mai ales Chan*

- Pofti-

Îl sărut lung pe obraz, îi acopăr jumătate din față cu mâna încât să pară că noi chiar ne sărutăm. Mă urăsc în momentul de față...

Mă uit la el, mă abțineam să nu râd din cauza reacției lui, părea că nu a mai fost sărutat de o fată vreodată.

- Ești nebună? *Îmi șoptește*

Eu încă eram aproape de fața lui privindu-l în ochii.
Cu coada ochiului îi observ pe cei 2 privindu-ne mirați, am zâmbit când l-am văzut pe Chan cum se uita în toate direcțiile încercând să pară normal față de toți.
Nici nu-mi dăduserăm seama cum au apărut atâtea persoane afară.

Jungkook se ridică de pe bancă și pleacă pe ușa din spate, părea cu nu voia să vorbească despre asta.

- Jungkook, stai!

Îmi trage o privire nervoasă și mă trage de mână lipindu-mă de un perete fără ca cineva să ne mai vadă.

- Ce crezi că vor zice ceilalți? Ne-a văzut un sfert din școală, tu îți dai seama peste câteva ore ce va fii?!
*Îmi vorbea pe un ton apăsat*

- Păi eu..

- Spune-mi exact ce voiai să faci!

- Să-l fac pe Chan gelos!

- Și ce ai rezolvat, huh? Oricum nu mai sunteți împreună, deci ce rost mai avea?

- De ce ești așa nervos? Oricum toată școala știe cu câte fete stai tu!

- Asta nu te privește pe tine!

Își dă ochii peste cap și pleacă lăsându-mă în urmă.

Mă simțeam oarecum ciudat dar nu regret ce am făcut.

★

Toată ziua nu am vorbit cu Jungkook, deși se comporta normal, doar că nu mă băga în seamă cum o făcea de obicei.
Deși s-a aflat de acel "sărut", puțin îmi păsa, tot ce contează e că nimeni nu mă privea cu silă, totuși îi auzeam vorbind despre asta.

Terminasem orele, mă îndreptam spre casă, tot îmi venea în minte imaginea cu "Chan gelos" ceea ce mă satisfăcea oarecum.

- Și-a merita-o prostul...*Îmi zic încet*

Drumul era pustiu, nici urmă de cineva, pe când în spatele meu se auzeau pașii.

- Betty, stai!

Mă opresc în loc când i-am auzit vocea, știam deja cine era

- Hyunjin?

- Bună!

- Bună, ce te aduce pe aici?

- Mai ții minte proiectul la socială?

M-am oprit în loc abia realizând că uitasem de el. Aveam de făcut un proiect despre societate. Atâtea gânduri mi-au ocupat creierul încât fix de acest proiect uitasem.

- Stai, stai, pentru când?

- Pentru mâine, Betty! Ai uitat?

Mă uitasem la ceas, era ora 18:47, în mai puțin de două ore trebuie să se întunece.

- Și tu acum mi-ai adus aminte?

- Credeam că știi...nu am avut noi în plan să-l facem pe 10?

- O Doamne, haide atunci!

O luăm din loc și plecăm spre casa mea.

- Am auzit ce s-a întâmplat azi, e adevărat?

- Firește că...

Iar atunci mi-am adus aminte că Hyunjin face parte din gașca lui Chan

- Eh, e prima zi a noastră

- Serios? Atât ți-a luat să uiți de Chan?

- Asta pot spune și despre el..