Atunci am simțit o mini panică când l-am auzit spunând asta, îmi trag nasul și mă uit în ochii lui.
- Da?
- Mă gândeam...adică dacă și tu vrei...nu știu, eu te plac, asta incerc să-ți zic.
Nu m-am mirat prea tare, știam că asta voia să-mi zică și avea să o zică la un moment dat.
- De cât timp?
- De când mi-ai deschis ușa în seara aceea.
Asta chiar m-a șocat, în tot acest timp el mă plăcea? Era atât de nesuferit cu mine și pervers doar fiindcă mă plăcea? Îmi e greu să cred...
- Știi, am încercat să-ți arăt cât de mult te plac, însă probabil credeai că îmi bat joc de tine și asta m-a făcut oarecum să mă îndepărtez.
Îmi vorbea atât de liniștit dar în același timp nesigur, se oprea des din vorbit, iar după reacția lui părea fără speranță.
- De ajuns! Am înțeles...
- Bine...
Îmi dă drumul la mâini, își ia hanoracul și încercă să plece sus. Pe neașteptate mă duc la el alergând și îl îmbrățișez strâns pe la spate, nici mie nu îmi venea să cred ce fac.
- Ce faci...?
*Yoongi se oprește în loc mărindu-și ochii*
- Și eu te plac, deși sună ciudat dar așa e.
Îi simt respirația cum ii se îngreunează, îmi mușc buza de jos și îl las, mă pun în fața lui doar pentru a-i vedea reacția, nu simțeam mare lucru pentru el, doar nu voiam să-l las să se simtă prost.
- Tu mă minți!
- De ce crezi asta? Și eu te plac de ceva timp.
Reacția lui a fost ceva de genul:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
