Niciodată n-am avut atâtea emoții în fața unui băiat după ce am acceptat să am o relație cu el, în momentul de față nu-mi găseam cuvintele și probabil nici el.
- Tu...tu glumești acum, nu?
- Nu Yoongi, doar sunt sinceră.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Tu ai emoții acum...?
- Ce? Nu, nu am, de ce?
Zâmbesc și mă apropii mai mult de el, îl vedeam cum își mută privirea în toate direcțiile neștiind cum să o evite pe a mea, îl fac să mă privească luându-i fața în palmele mele, muream de rușine dar n-aveam încotro, îmi lipsesc buzele de ale lui transformând asta într-un sărut lung.
Mă despart singură din sărut vrând să-i văd reacția, eram toată roșie la față, iar fluturi din stomac nu-mi dădeau pace.
- Mă crezi acum?
Zâmbește și aprobă din cap cu ochii închiși, îl îmbrățișez, îmi pun capul pe umărul lui vrând să plâng acum, simt că asta va fii o poveste de iubire interzisă de părinții noștri.
- Știi...poate par nepăsător cu tine uneori și egoist...dar să știi că mie chiar îmi pasă de tine și mi-a păsat mereu. Mi-ai plăcut de prima dată când mi-ai deschis ușa în seara aceea în familie, și de atunci nu mi-am putut lua gândul de la tine.
O lacrimă îmi părăsește ochiul stâng, am șters-o imediat și l-am îmbrățișat strâns.
- Taci Yoongi.
- Promit că părinții nu vor afla de noi.
Mă desprind din îmbrățișare și îl sărut scurt pe buze și pe obraz.
- Vorbești prea mult!
- Nu mă cheamă Betty.
- YA!
Începe să râdă de mine.
- Glumeam, vino încoace, iubito!
★
După o săptămână:
Relația mea cu Yoongi era din ce în ce mai bună, până acum doar Jisoo și câțiva membri din BTS au aflat de noi, în fiecare pauză ne vedem în spatele școlii, asta a devenit un obicei pentru noi.
Din păcate da, sunt la școală în ultima săptămână, azi este luni, se fac ore și acum în afară de vineri, ziua de premieră.
Îl așteptam pe Yoongi în spatele școlii de două minute, o umbră îmi distrage atenția până să apară Yoongi. Mă îmbrățișează și mă sărută scurt.
- Vreau să mă duc la magazin să-mi cumpăr o sticlă cu apă, mă întorc imediat, bine?
- Sigur.
Mă sărută pe obraz și pleacă să-și cumpere apă, soarele bătea din ce în ce mai tare în partea aceea, așa că m-am gândit să plec în mini părculețul de lângă școala, văd că este umbră acolo, Yoongi mă va găsi.
Mă așez pe bancă și stau pe telefon, după 5 minute simt cum cineva se așează pe bancă lângă mine, ignor aceea persoană și îmi văd de treaba mea în continuare.
- Betty?
Mă întorc cu fața spre persoana aceea, am rămas uimită când l-am văzut.
