Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Usa s-a deschis dintr-o data, aducand un val de aer statut din afara, care mirosea vag a pietre arse si a razbunari demult apuse.
Printul a ridicat capul dintre papirusuri, vadit deranjat, privind spre cei care tocmai ii tulburasera linistea. Expresia i s-a mai imblanzit putin, dar ochii reci, complet negri, au ramas la fel. Fosnetul colilor a incetat, fiind inlocuit de alte sunete.
Barbatul care tocmai a intrat s-a inclinat adanc, respectuos. N-a venit singur, ci insotit de o fetita, pe care o tine strans de mana. Cei doi inainteaza pana in apropierea masutei cu insemne regale, privind cu mare curiozitate mormanele de hartii vechi.
- S-a intamplat ceva? a intrebat Printul, pe un ton sec.
- Nimic, chiar nimic, raspunse Azazel, privind apoi complice spre copila.
- Atunci, de ce ma deranjezi?
- Iertare. Copila voia sa-si vada tatal. Ai stat ascuns destul de mult timp si-ti simte lipsa.
Lucifer privi spre progenitura sa, fara sa para afectat in vreun fel. Trasaturile ei suave, frumusetea fara seaman, dar si umbra de seriozitate din ochii aproape batrani ar ar fi impresionat pe oricine, chiar inima de piatra sa fi avut.
- N-am timp pentru asta, am multe lucruri de facut.
Copila isi musca buzele, apoi privi rugator spre Azazel.
- Layra vrea sa stie daca vei participa la ziua ei de nastere.
De data asta, Lucifer si-a pierdut raceala caracteristica, iar expresia lui severa l-a facut pe regele desertului sa dea un pas inapoi.
- Ce prostii indrugi, Azazel! Fireste ca voi fi acolo. N-am dat ordin sa se faca pregatiri, n-am invitat capeteniile la sarbatoare, n-am facut tot ce trebuia?
- Dat fiind ca te-ai izolat de la un timp in palat, credeam ca nu vei avea dispozitia necesara pentru festivitati.
Lucifer, pe jumatate maniat, si-a pregatit o replica usturatoare, dar a fost intrerupt de o voce dulce.
- Tata... Esti suparat pe mine?
Printul s-a ridicat de la birou, pasind cu pas masurat, fara sa se grabeasca. Copila, infricosata, s-a uitat spre protectorul ei, care a incercat s-o incurajeze din ochi.
Lucifer a venit in fata ei, apoi a mangaiat-o bland pe par.
- Nu m-ai putea supara vreodata. Am multe pe cap, asta e tot. Maine, de ziua ta, ma intorc acasa.
- Chiar? casca ea gura, uimita, dupa care incepu sa tropaie prin camera, plina de bucurie, alergand in jurul lui Azazel.
- Ai auzit, unchiule? Tata se intoarce acasa!
Lucifer a ramas la fel de serios, doar Azazel a zambit indulgent, fiind obisnuit cu reactiile ei neasteptate.
- Copila are nevoie de tatal ei, Lucifer, adauga acesta, pe un ton scazut. Absenta ta o destabilizeaza. Ieri, de pilda, s-a simtit destul de rau.
