Stand in fata baptisteriului, Lucifer discuta cu Asmodeu. Vorbeau pe un ton scazut, ca si cum s-ar fi temut ca vor fi auziti.
- Ce crezi?
- Apa s-a schimbat, mormai Asmodeu.
Lucifer se incrunta.
- In ce fel?
- Greu de spus.
- Nu poti duce in laborator cativa stropi, s-o studiezi?
- O pot duce, dar nu ma pricep sa decantez esenta. Asta e treaba lui Azazel.
- Stiu la ce te gandesti. Nu-l voi scoate din carcera doar pentru asta, rosti Lucifer, incrancenat. Baptisteriul poate astepta.
- Desigur, Printe. Totusi, trebuie sa actionam cu prudenta de acum incolo. Botezul a iscat multa galceava in Infern. Unele capetenii de rangul al doilea spun ca nu mai esti ce ai fost...
- Chiar asa? il intrerupse Printul, cu raceala. Si ce altceva au mai zis?
Asmodeu simti ca ingheata. Se balbai.
- Spun... spun ca ti-ai pierdut mintile, ca nu ne conduci cum trebuie.
- Si care ar fi cauza degradarii mele, dupa spusele lor?
- Fiica ta, Layra.
Lucifer il privi asa cum s-ar uita la o insecta.
- Iertare, Printe. Nu trebuia sa-ti aduc la cunostinta aceste clevetiri.
- Dimpotriva. Ai facut bine ca mi-ai spus. Pana diseara vreau lista cu numele si rangul acelor clevetitori.
Astrologul incrucisa mainile, supus.
- Vino, adauga Lucifer, oarecum mai impaciuitor, petrecandu-si mana peste umarul lui Asmodeu. Aveai un dar pregatit pentru fiica mea, nu-i asa?
- Intr-adevar, Printe, un dar pe care l-am mesterit cu mainile mele.
- Poate ca asta ii va sterge imbufnarea.
Asmodeu zambi indulgent.
- Tot furioasa?
- E doar un copil. Nu intelege de ce l-am pedepsit pe Azazel. Ma vede drept dusman.
- Copila poseda o inteligenta sclipitoare. Sunt sigur ca intelege de ce-ai facut ce-ai facut, insinua astrologul.
- Crezi ca se comporta asa doar ca sa ma pedepseasca? se mira Lucifer.
- Esti surprins? Asta-i tactica veche, imprumutata de la oameni. Influenta lui Azazel se face simtita chiar si cand nu este prezent.
- Intr-adevar, murmura intunecatul.
Cei doi se apropiara incet de palat, continuand sa discute, pe acelasi ton tainic de mai dinainte. Demonii gardian care pazeau intrarea spre apartamentele Layrei se dadura deoparte, deschizand usile.
*
Fetita il studia curioasa, cu coada ochiului, pe ingerul imbracat in haine regale, acoperit de zale, care statea in dreptul ferestrei luminate, privind spre campiile Castiliei.
Ingerul cel incruntat purta cu sine o sabie lunga, inchisa intr-o teaca cu decoratii simple, care-i atarna de sold. Centura petrecuta peste piept, facuta dintr-un material mestesugit impletit, adapostea mai multe satare negre, cu lama groasa. Parul ondulat al intunecatului era prins intr-o coada, iar fruntea ii era desenata cu insemne care se prelungeau spre urechi.
Simtindu-se privit, acesta intoarse capul, tintuind fetita cu privirea. Layra abia rasufla.
- Intreaba.
