Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Intors in apartamentele sale, Azazel sedea pe scaunul arcuit, adancit in ganduri, privind intr-un punct fix, undeva in camera. Tinea o cupa plina in mana dreapta, iar roba ii era descheiata la piept, lasand sa i se vada bustul sculptural: zvelt, delicat si palid. Pletele aurii curgeau pe umeri, desfacute, iar buzele ii erau manjite de sange.
In stanga sa, stand in picioare, o tanara care-i soptea fel de fel de lucruri la ureche. Din cand in cand, Azazel zambea vag, amuzat probabil de ceea ce indruga femeia. La picioarele lui stateau alte trei femei imbracate sumar, care se dadeau peste cap sa-l distreze. Corpurile lor perfecte erau aproape goale, iar bratele si picioarele le erau acoperite cu bijuterii. Una dintre ele canta la un instrument muzical, iar celelalte dansau unduios imprejurul scaunului, dezgolindu-si provocator pulpele, mangaind, in trecere, bustul lui Azazel. Frumusetea lor era stirbita doar de ochii complet negri, care dezvaluiau adevarata lor natura.
Azazel o trase in bratele lui pe cea care ii soptea verzi si uscate, spunandu-i sa taca, apoi o saruta. Ea chicotea usor, tinandu-l de gat si leganandu-si picioarele. Dupa ce-si facu pofta, el striga:
- Vreau s-o vad pe Lore!
Brusc, femeile se bosumflara. Bruneta se desprinse mahnita din bratele lui, cantareata se ridica de pe podea, iar atmosfera se acri.
- Ce va uitati asa?
- Regele meu, indrazni cea care il sarutase, este a sasea oara cand o chemi, facandu-ne nedreptate. Noi nu-ti mai suntem de ajuns?
- Da, spusera celelalte, in cor: noi nu-ti mai suntem de ajuns?
El sorbi inca o data, apoi arunca pocalul pe podea, cu un gest nervos. Femeile se ingramadira unele in altele.
- Ma plictisiti de moarte! declara lucifericul. Aceleasi povesti in fiecare zi, aceleasi dansuri, aceleasi chipuri. Sunteti tarfele mele, nu sotii, ca sa-mi cereti socoteala. Acum, o vreau pe Lore! Plecati!
Dansatoarele plecara cu pas saltat si cu nasul pe sus, chiar daca abia fusesera mustruluite. Aveau inimile pline de ura, dar ascundeau asta in spatele zambetelor. Ura pentru muritoarea care il acaparase pe Azazel, adoratul lor. Acesta se lasa pe spate, privind spre tavan, iar pletele i se revarsara pe spatar. Statea picior peste picior, iar mainile pline de inele se odihneau pe bratele jiltului. Se auzi o miscare usoara, un fosnet de matase dublat de mirosul unui parfum aparte. O silueta inalta isi facu aparitia in pragul usii: o fata cu ochi umani, care n-avea ce cauta acolo.
- Ai trimis dupa mine?
Azazel ridica cu greu capul, apoi facu un semn de invitatie. Fata pasi timid, tinand strans de marginea voalurilor care o acopereau. Judecand dupa felul cum arata, se prezenta ca opusul dansatoarelor din suita regelui: cuminte, imbracata pana la gat, lipsita de bijuterii si cu o mina nevinovata.
