Capitolul 6: Complotul căpeteniilor

121 11 11
                                    


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Fetita intra in sala cea mare, luminoasa, insotita de Azazel, care o tinea de mana, pasind ceremonios, cu un aer solemn. Ochii curiosi ai copilei cercetau, rand pe rand, fetele mohorate ale celor care venisera la petrecerea ei. Stand pe jiltul sculptat din lemn pretios si purtand o coroana cu diamante pe crestet, se odihnea Printul. 

Purta haine regale maiestrit croite, care i se potriveau de minune: o tunica neagra tesuta cu argint in zona gatului, peste mijloc si la maneci, pantaloni cu acelasi tip de broderie si incaltari lustruite. Parul lung, de zece ori mai negru decat carbunele, statea despletit frumos pe umerii semeti. Avea o mina serioasa, mai serioasa decat de obicei.

In dreapta lui statea Belial, pe scaunul sau negru, aproape tocit. Prafuit, venit din cine stie ce cotlon al Infernului, parea sa nu-i pese deloc de aceasta celebrare, pentru ca nici nu se sinchisese sa-si schimbe hainele. Intreaga lui alura sugera ca se afla aici la porunca, nu pentru ca-i facea cine stie ce placere. Vederea fetitei ii adanci expresia nemultumita. Chipul sau dur, mereu acoperit de o boare neagra, prevestea furtuni.

In stanga tronului principal statea Asmodeu, imbracat intr-o roba lunga, albastra, pe care apareau pictate tot felul de constelatii. Muzicanti luciferici, ingeri de grad mai mic, stateau pe jos, de jur imprejurul salii, cantand incet, in surdina, la tot felul de instrumente cu coarde.

- Apropie-te, zise Lucifer, pe un ton care se voia bland, dar care rasuna, in atmosfera calda a salii, ca un tais de gheata.

Azazel o impinse usor din spate, fetita facu cativa pasi, framantand voalul cu degetele.

- Ce ai crescut! se mira Asmodeu.

- Chiar? Mie mi se pare la fel, zise Azazel.

- Asta pentru ca nu parasesti Castilia deloc. Ai devenit mult prea atasat de ea, frate, mormai Belial, fara sa-si mai poata stapani nervozitatea.

Blondul inghiti in sec. Se uita spre tron, cerand ajutor din ochi, dar Lucifer parea sa fie in asentimentul lui Belial. Incerca sa se dezvinovateasca.

- Am facut doar ceea ce mi-a poruncit Printul meu.

- Si ai facut o treaba buna, adauga tatal Luminii. Copila a crescut frumos, dar... trebuie s-o spun, Azazel: apropierea de ea nu va face bine niciunuia. De fapt, Asmodeu crede ca acest atasament o face sa fie vulnerabila la tot felul de boli. Nu-i asa, Asmodeu?

- Minti, tranti Azazel, uitandu-se spre astrolog. Minti cu nerusinare!

Printul ridica mana dreapta, unindu-si aratatorul cu mijlociul.

- Liniste!

- Nu e nevoie sa te superi, frate. Am stabilit demult: fetita are nevoie de tatal ei. Metodele tale educative nu dau roade, interveni Asmodeu.

- Cum indraznesti?! Printe, il vei lasa sa-mi vorbeasca in felul acesta? Am facut ceea ce mi-ai cerut, atat! I-am oferit imitatie de caldura umana, am jucat rol de tata, am ocrotit-o...

LUMINA LUI LUCIFER: Fiica ZorilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum