Capitolul 17- Propunerea Prințului

70 7 7
                                    


In lupta, calul si calaretul sunt una. Nu-i poti deosebi, nici desparti. Tot asa si Lucifer cu Lumina Sa.

(Azazel)

Stateau fata in fata, fiecare in celalalt capat al mesei. Masa lunga, desirata, pline de bucate, lumanarile si alte aranjamente le mai ascundeau unele bucati din chip. Se vedeau prin vazele cu flori si se pandeau, fara sa se miste.

Dupa o lunga tacere, Vardas isi dezlipi buzele.

- I-am vazut statuia...

Lucifer mai sorbi o gura din licoarea sa preferata, rosie ca sangele, aparent distrat.

- Da? Si cum ti s-a parut?

- Trebuie sa recunosc: e mana unui maestru acolo.

Printul zambi.

- De ce spui asta?

- A reusit sa-i capteze spiritul. Pe de alta parte, nu inteleg de ce si-a inchipuit-o ca pe-o desfranata. Layra era pura...

- Sau, cel putin, asa ai vazut-o tu. Aproape o sfanta, nu? Asta pana cand ma apropiam de ea. Atunci, puritatea se ascundea printre umbre.

Vardas stranse pumnul pe sub masa.

- Te manie acest gand? susura Lucifer, viclean.

- Ma manie minciuna. Amandoi stim ca Layra era ingrozita de tine si ar fi facut orice sa scape din Infern.

Printul rase muscator.

- El Jaffa, pe cat de intelept esti, pe atat de orb devii cand vine vorba de femei. Ingrozita? A fost. La inceput. Pana a inceput sa ma cunoasca mai bine.

Vardas rasufla adanc, incercand sa se linisteasca.

- Nu te voi lasa sa-i murdaresti imaginea.

- Pentru ca nu poti suporta gandul ca Layra nu era o icoana?

- Am cunoscut-o! Nu ar fi cazut in bratele tale de bunavoie!

- Si, totusi... a facut-o, insinua Printul, lasand paharul jos.

Vardas lovi cu pumnul in masa. Vazele se clatinara.

- Minti!

- Nu am niciun motiv sa te mint, El Jaffa. Lucrurile au fost consumate deja. Fie ca-ti place, fie ca nu, mi s-a daruit.

- Sunt sigur ca ai necinstit-o si nimic din ce-mi vei spune nu ma va putea convinge!

- Crezi ce vrei, raspunse Printul, pe un ton egal.

Se lasa din nou tacerea. Vardas privea spre fereastra, ca sa nu fie nevoit sa se confrunte cu vechiul sau rival.

- Stii ce nu inteleg?

Lucifer il privi circumspect.

- Nu ai suportat ideea ca Layra ar putea sa ma iubeasca, dar esti gata sa mi-o dai pe fiica ta.

- E fiica mea. Nu e Layra.

- Nu ai dragoste pentru ea, nici macar un strop?

Lucifer rase din nou.

- Dragoste? Te referi la boala de care suferiti voi, oamenii? Nu, nu sunt infectat. Layra, pe de alta parte, s-a nascut infectata. Si nici unchiul ei, fost iubitor de oameni, nu a crescut-o cum ar fi trebuit. E slaba, Vardas.

- De aceea ai adus-o in Castilia?

- N-o puteam creste in Infern, riscand ca Lilith sa strecoare asasini in palat. Oricare dintre fiicele mele ar putea-o zdrobi.

LUMINA LUI LUCIFER: Fiica ZorilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum