Statea pe tron, privind ganditoare spre fereastra. Auzi usa deschizandu-se, dar nu intoarse capul. O tanara imbracata sumar, impodobita din cap pana-n picioare cu tot felul de bijuterii, pasi spre femeia ganditoare, dupa care i se adresa:
- M-ai chemat, mama?
Lilith privi spre fata, cu aer cercetator, dupa care zambi subtire. Tanara ii amintea de ea, cea de la inceputuri. Ori de cate ori o vedea, se simtea cuprinsa de nostalgie. Se gandea cum ar fi aratat viata ei daca nu l-ar fi parasit pe Adam. I-ar fi fost mai bine, i-ar fi fost mai rau?
Pe de alta parte, tanjea sa se afle din nou pe tronul ei, la loc de cinste, sa fie numita din nou "mama tuturor". Poate ca Adam i-a fost sotul harazit de Cel Preainalt, dar Lucifer a fost sotul pe care l-a ales. Iadul va ingheta inainte sa permita cuiva sa i-l fure. Nu a luptat si a sacrificat tot ce avea, ca sa ramana fara el. Daca ar fi fost vorba de-o alta femeie, ar fi fost usor. Ar fi ucis-o. Desigur, ar fi trebuit sa suporte apoi pedeapsa Printului, dar era obisnuita cu asta. Nu conta ce trebuia sa suporte, cata vreme putea ramane regina infernului. Acum, inamicul ei luase forma unei fetite blonde si bucalate, care avea puterea de a stapani peste inimile intunecatilor.
Vechile ei metode nu mai dadeau roade. Trebuia sa schimbe strategia.
- E mort? indrazni fata sa intrebe.
- Nu inca, dar nici mult nu mai are. De necrezut! Fetita aceea il joaca pe degete. Inainte sa trimit serpii, mai aveam speranta ca Lucifer poate fi scapat din mrejele ei. Nu mi-as fi imaginat ca va merge atat de departe.
Lilith ofta.
- Sa privim partea buna: acum stim sigur cat de mare e slabiciunea lui pentru aceasta copila. Oh, abia astept ziua in care voi curma rasuflarea razgaiatei!
- Trebuie sa avem grija. Daca suntem prinse, s-a zis cu noi.
- Fii fara grija, fiica, am ticluit un plan care l-ar face si pe Satana mandru.
Samyra se aseza la picioarele tronului, pe prima treapta, privindu-si mama cu admiratie.
- Ce ai in minte?
- Lucifer are nevoie de un salvator. Nimeni nu cunoaste leacul pentru muscatura sarpelui. Nimeni, cu exceptia mea. Din pacate, eu nu pot intra in Castilia, pentru ca asta m-ar condamna la moarte. Pe de alta parte, tu poti.
Fata se tulbura.
- Vrei sa merg in Castilia?
- Printul a chemat vindecatori din toate regatele. Portile sunt deschise pentru toata lumea. Te vei duce alaturi de ceilalti, carand cu tine antidotul.
- Daca ma recunoaste?
- N-o va face. Nu i-am trimis niciodata un portret de-al tau. Erai un copil atunci cand ne-a exilat.
- Ar trebui sa-l lasam sa moara, scrasni Samyra, iar ochii negri scanteiara, plini de rautate.
- Nu te lasa condusa de manie. Fara Lucifer, nu putem ajunge pe tron.
- Vreau razbunare!
- Nu te sfatuiesc sa te revolti contra lui. Chiar si acum, slabit si aproape mort, iti poate veni de hac. Si apoi, un tata degenerat e mai bun decat unul mort.
Samyra se ridica in picioare, cuprinsa de indignare.
- Tata?! Ticalosul acela? A vrut sa ma ucida, iti amintesti?
- Si pe mine a vrut sa ma ucida. De nenumarate ori. Dar n-a facut-o. Are nevoie de mine.
- De ce ii permiti sa te umileasca?
