LUMINA LUI LUCIFER: Fiica Zorilor

Capitolul 16- Regretul Reginei

Dragostea oamenilor rosii este ca vrejul nemuritor din viţa zeilor. Puterea ei vine din sange.

(LANDIR)

Se plimba incoace si incolo, purtand cu fala vestmantul regal, care stralucea in rosu si purpura. Era doar ea in sala inalta, cu tavan boltit, luminata bine, stand langa tronul care-i devenise povara intre timp.

Cei 100 de ani se scursesera cu greu, devenind o mie. Il asteptase sa se intoarca, sperand la o reconciliere. Pana la urma, obtinuse reconcilierea, dar nu-l castigase si pe Vardas, care continua sa fie obsedat de Layra. Reena stia, poate mai bine ca oricine, cat de mult te pot consuma lucrurile neterminate.

Usa se deschise. Se auzi un pas hotarat.

- Esti pregatita, sora?

Reena isi privi ingandurata fratele geaman. Aproape deznadajduita. Ochii ii erau tristi, incarcati de angoasele trecutului si prevestirile viitorului. Ochii ii erau grei.

Landir, purtand acelasi fel de haina regala, se apropie falos de ea, cu priviri iscoditoare. Irisii ei albastri se oglindira in ai lui.

- Raspunde-mi.

- Ce-ai vrea sa-ti spun? Traiesc un cosmar si nu ma pot trezi din el.

- Nu trebuie sa faci asta, daca nu vrei.

- Oh, ba da. E Legea. Regina nu poate sta mai mult de 100 de ani fara un print- consort. Ar fi trebuit s-o fac de anul trecut...

- Dar ai sperat ca il vei recuceri pe Vardas.

Reena inghiti in sec, privindu-l cu o umbra de vinovatie.

- Vardas nu te poate ajuta. Nici daca ar vrea. Armata lui se afla in fundul iadului. Rasa deuronomilor a fost stearsa din istorie. Putinele rude pe care le mai are il detesta. In caz de razboi, tot ce ne poate oferi e propria sabie.

- Stiu... ofta Reena.

- Totusi, un mostenitor ar fi schimbat lucrurile. Sa inteleg ca nu e nicio speranta?

Femeia se inrosi usor.

- Am nevoie de mai mult timp.

- Cat de mult? Cate sute de ani ii mai trebuie lui Vardas ca sa priceapa ca e nimic fara tine? Cum poate sa-ti dea cu piciorul?

- E doar ranit. Nu ma respinge, dar nici nu mai poate fi ceea ce eu imi doresc.

- Mai sunt si alte variante. Nu trebuie sa te casatoresti cu cine stie ce lord insipid venit dintr-o lume care nici nu apare pe hartile celeste.

- Avem nevoie de aliati. Crezi ca Lucifer sta cu mainile in san?

- In acest caz, iata ofertele, zise Landir, scotand un sul de hartie fina, pe care il purtase ascuns in san.

Sulul isi gasi loc pe o masa de lemn. Degetele lui Landir desfacura sulul cu miscari lente, dezvaluind o harta aurie, care stralucea cand treceai cu degetul peste ea.

- La est de Adabad, Taramul Mynodor, proprietatea Lordului Duka. Am aflat ca potentialul mire nu straluceste prin inteligenta. Va putea fi manevrat cu usurinta. Si nici nu trebuie sa-i torni mostenitori.

- Si il vrem pentru ca...?

- Pentru ca e putred de bogat. Minele lui adapostesc cel mai pretios metal din partea asta de lume, metal din care putem fauri arme nemaivazute. Nici Lucifer nu are asa ceva.

- Altcineva?

- Printul Casir. Tanar, mult mai atragator decat primul, umbla dupa orice femeie frumoasa. Nu e la fel de bogat ca Duka, dar provine dintr-un neam vechi si numele lui are greutate. Ne-ar putea ajuta pe parte strategica. Palatul lui e un nod unde se intalnesc toate fetele luminate ale vremii noastre, mai ales alchimisti si vazatori. Ne-ar putea ajuta sa faurim alte aliante. Din pacate, daca facem targul, va dori un mostenitor.