Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Copila se foi, apoi isi duse manutele la ochi. Somnoroasa, buimaca, stand culcata in coconul ei, acoperita de substanta protectoare asemanatoare mierii, parea un fluture care se pregatea sa-si paraseasca pupa.
- Unchiule? Azazel, stand de veghe pe un scaun, nedormind niciodata, la fel ca toti luciferienii, sari pe data in picioare, verificand pretioasa incarcatura din cocon. - Te-ai trezit, Lumina? Ea nu raspunse, dar intinse picioarele cat putu, incercand sa indeparteze mierea. Azazel o ajuta, rupand bucati din tesatura organica, scobind cu mainile in jurul corpului ei micut.Cazna zilnica, care obisnuia sa-l exaspereze la inceput, devenise aproape un ritual, ceva ce doar ei doi impartaseau. El o elibera din cocon, ea il rasplatea cu un zambet. Un zambet adevarat, complet lipsit de malitiozitate, poate cel mai pretios lucru din Castilia. - Stii ce sarbatorim azi? Ea sari in picioare, in pielea goala, iar Azazel petrecu o camasuta de matase peste umerii ei, pe care o lasa sa cada peste trunchi. Layra se lupta o vreme cu manecile, dupa care se lasa scoasa de tot din cocon, in bratele celui care avea grija de ea. - Azi implinesc sapte ani celestiali! Oh, abia astept sa-l vad pe tata! striga ea, batand din palme, cu gandul la bucuriile viitoare. - Iti mai amintesti ce trebuie sa faci azi? - Drept cine ma iei? ridica ea din spranceana. Am o memorie foarte buna. - Nu ma indoiesc, mormai el, amuzat de infatuarea ei. De calatoriile onirice iti amintesti? Ce-mi poti spune despre vise? - Visele sunt rezolvari ale evenimentelor de peste zi, in capul meu, nu asa spuneai? La ce-mi foloseste sa mi le amintesc? - Ai dreptate. Nu foloseste la nimic. Totusi, ma gandeam ca, fiind ziua ta, poate ai visat ceva special. Fetita privea ganditoare spre fereastra, in vreme ce Azazel se preocupa de tinuta ei. Pentru inceput, o ajuta sa imbrace o roba aurie, tesuta cu fir de aur si impodobita cu pietre scumpe, care se potrivea de minune cu nuanta parului ei carliontat. Incaltarile, usoare ca fulgul, confectionate dintr-un material asemanator, isi gasira loc in piciorusele dolofane. - Vino aici, trebuie sa-ti aranjez parul. Azazel se aseza pe marginea unui divan, tinand copila in picioare, cu spatele la el, apoi incepu s-o pieptene cu miscari ample, lasand dintii piaptanului sa alunece frumos prin carliontii ei buclucasi. - Azazel, de unde ai invatat sa piepteni si sa pui panglici in plete? - Acum te-ai gandit sa intrebi? - Chiar asa, de ce nu te-am intrebat niciodata pana acum? cazu ea pe ganduri. Stii, cand am fost ultima oara in Infern, mi-am dat seama de ceva. - Ce anume? o chestiona el, surprins si temator, ramanand cu mana suspendata. - Am vazut fete care faceau ce faci si tu, cu pieptenele. Le-am rugat sa ma invete si pe mine, dar n-au vrut. Au fost atat de rautacioase! Si m-am gandit... cum pot fi atat de rautacioase... cand tu esti atat de bun! - Biata de tine... gandi el, impresionat de naivitatea ei. - Am auzit ce-ai spus! il atentiona ea. - Observ ca simturile tale devin tot mai ascutite. Mai ai si alte secrete pe care vrei sa le impartasesti? - De ce s-au purtat asa cu mine, unchiule? - Vad ca o tii tot pe a ta. De unde ai putea stii tu deosebirea dintre bine si rau, cand ai cunoscut doar binele? - Nu o stiu, sovai ea, dar daca cineva se poarta ciudat cu mine, mi se face foarte rau. - Inteleg. Ei bine, exista niste reguli. Nimeni din Infern nu are voie sa ti se adreseze, nici sa-ti raspunda in vreun fel, n-au voie sa se apropie de tine, nici sa te atinga, asa ca nu te mira ca te-au refuzat, nu e vina lor. - Dar de ce sa nu-mi vorbeasca, de ce sa nu ma atinga? - Asa a decis tatal tau. - Nu inteleg de ce ar face tata asa ceva, clatina ea din cap. - Incearca sa nu te misti, esti aproape gata, spuse Azazel, fixand cu ace voalul straveziu, care acoperea ceremonios crestetul fetitei. Poti sa te uiti in oglinda acum. Layra se duse spre peretele urias, din sticla, care o reflecta, apoi duse manutele spre voal, pipaind materialul. - Iti place? Este tesut de mine, special pentru aceasta zi. - Chiar? Este minunat, unchiule! - Ma bucur ca esti incantata, dar ai grija sa nu-i vorbesti tatalui tau despre asta, astfel de gesturi nu ii sunt pe plac. - Ce gesturi? - Cadourile. - De ce nu-i sunt pe plac? - E o diferenta intre un cadou oficial si unul personal. Cadouri oficiale poate face oricine. Ca tot veni vorba, vei primi multe cadouri azi. Unele dintre ele s-ar putea sa ti se para stranii. - Stranii? - Da. Capeteniile vor sa-si prezinte omagiile, preotesele ti-au inchinat o serbare, Lucifer iti va darui, la randul sau, un dar. Sa nu te sperii, indiferent ce vei vedea. - As prefera sa fim doar noi trei: eu, tu si tata, se imbufna Layra. - De ce? - Capeteniile ma urasc. - Pe asta de unde ai mai scos-o? - E adevarul! Nu ma crezi? izbucni ea, batand autoritar din picior. - Ca sa te cred, ar trebui sa prezinti niste dovezi. - Unchiul Belial, de exemplu. Nu m-a vizitat niciodata. Iar atunci cand am fost eu in Infern, s-a uitat foarte urat la mine si nu mi-a adresat niciun cuvant. - Belial nu se suporta nici pe sine, apoi pe altcineva... - Iar Asmodeu umbla cu hartile cerului dupa mine, cu o mie de intrebari pe buze. Parca as fi cine stie ce ciudatenie. - Ce fel de intrebari? deveni Azazel banuitor. - Voia sa stie cum ma simt, cum dorm, daca ma doare ceva, daca am vise deosebite. - Si tu ce-ai spus? - Nu i-am spus prea multe, pentru ca nu-mi place de el. - Asculta-ma, Layra, daca se mai intampla asa ceva, vii direct la mine, fara sa-i mai raspunzi. Promiti? Ea dadu din cap in semn de aprobare. - Poftim, adauga Azazel, intinzandu-i o cupa plina cu un lichid galben, partial vascos. Mananca, avem multe lucruri de facut. Fetita vara un deget in dulceata, il duse la gura, apoi isi linse buzele demonstrativ. - Nu mi-e chiar asa de foame. - Iti va fi mai tarziu, daca ai de gand sa te prostesti cu mancarea. O luam de la inceput? - Am zis... ca nu mi-e foame! tipa ea, aruncand cupa cat colo. Continutul se varsa de indata pe podea, raspandind un miros dulceag. Azazel ramase descumpanit, dupa care ofta adanc. - Pe tronul de admoniu al lui Satan! Esti atat de incapatanata! Semeni exact cu... apoi se opri chiar la timp. Se auzi un glas banuitor. - Cu cine? - Cu tatal tau. - Nu asta ai vrut sa zici, il persifla ea, privindu-l pe sub genele dese, negre si ondulate. - Layra, nu e politicos. - Nu-i vina mea ca ai ganduri galagioase... - Bine, bine. Chiar si asa, nu ar trebui sa te comporti ca o obraznicatura. Lucifer are dreptate, am fost prea indulgent. - Ce stie tata despre mine? Nimic! Ma viziteaza de doua ori pe an, iar atunci cand vine, nu stie cum sa fuga mai repede inapoi. Stiu ca nu ma iubeste. - Vorbesti prostii, ridica tonul Azazel, simtind cum incepe sa arda pe dinantru. Tatal tau tine foarte mult la tine. - Dar tot nu ma iubeste! - Pari foarte convinsa de asta. - Da, pentru ca atunci cand sunt cu el, ma simt diferit. - Diferit? Ce o mai insemna si asta... - Nu pot fi eu insami. Cand sunt cu tine, nu mi-e teama. Tu ma iubesti. Azazel se opri din ceea ce facea, privind-o cu mare atentie. O trase mai aproape de el, apoi se lasa intr-un genunchi. - Asculta-ma bine, Layra. Tatal tau te iubeste, chiar daca e prea orb sa vada asta. Doar ca nu stie cum sa fie tata, intelegi? Nu ai idee prin cate a trecut, ca sa puteti fi impreuna! - Daca e asa, de ce nu vrea sa petreaca timp cu mine? - Inca se obisnuieste cu noua lui insarcinare. Trebuie sa avem rabdare. Lucifer este construit dintr-o esenta tare. - Ce pacat ca nu esti tu tatal meu... ofta ea. Azazel o ridica in brate, apoi se duse cu ea la fereastra. - Vezi? - Ce? isi freca ea ochii. - Dealurile, muntii, cerul. Padurile, raurile, copacii. Toate bogatiile acestui taram sunt ale tale. Ai o lume intreaga la picioare, luminito. Cine ti-a dat toate astea? - Tata? - Exact. Vezi, te iubeste, minti cu convingere Azazel, dar in felul lui. - Fiintele au feluri diferite de a iubi? se mira ea. - Oh, da! Pana si temutul Belial, cel care spui ca te uraste, a trimis demoni sa pazeasca intrarea in Castilia, fara ca sa-i ceara Lucifer. A facut-o pentru protectia ta. Iar Asmodeu, stiu, poate fi foarte enervant cu aliniamentele lui celeste, dar si el a incercat sa te ajute, cautand o legatura intre data nasterii tale si boala care te chinuie. Suntem o familie, pana la urma. Trebuie sa ai rabdare cu ei, Layra, nu sunt ca tine, sunt facuti din alt material. - Cum suntem o familie, daca ei sunt facuti din alt material? - Vom discuta despre asta cu alta ocazie. Poate dupa ce vei mai creste putin. - Dar sunt mare! Si inteleg multe! - Stiu, stiu, mustaci regele nisipurilor. Acum, da-mi un sarut si nu mai fi suparata. Nu vreau ca Lucifer sa te vada asa. Layra ii cuprinse obrajii intre palme, apoi isi lipi gura de nasul lui Azazel, starnind o unda de lumina acolo unde buzele ei atinsesera pielea decazutului. Azazel ramase nemiscat, simtind acelasi foc in regiunea pieptului, care devenea mai intens pe masura ce timpul trecea, care se tot intindea,amenintand sa-i cuprinda inima in intregime. Ar fi trebuit sa-i raporteze asta lui Lucifer. Ar fi trebuit. Dar n-a facut-o. De ce? Nici el nu stia. Durerea din piept se activa doar in preajma ei. Vreme de mii de ani a trait intr-o stare de nesimtire, intr-un somn adanc, din care se vedea pe sine din afara. Faptul ca nu simtea nimic a inceput sa-l inspaimante. Si atunci nu i-a mai ramas decat sa faca rau, sperand sa obtina macar un strop de satisfactie.De la Mamuna incoace, n-a mai experimentat niciun fel de simtamant. Celelalte capetenii au mancat si-au batut, s-au imperecheat si au ucis, obtinand o suma de senzatii dezirabile. Pe el nimic nu il misca. Pana cand i s-a poruncit sa aiba grija de copilul sfant. Apropierea de ea a inceput sa dezmorteasca bolovanul de gheata care devenise esenta fiintei sale. Nu voia sa admita inca, dar durerea pe care o simtea era un semn ca ceva se schimba inauntrul lui. Se transforma. In ce?Asta n-ar fi putut spune, nici nu avea cum sa afle. Auzise tot felul de zvonuri despre Daspha, ceilalti luciferieni intorsi la Lumina, care se mutasera la nord de Castilia. Tradatori, dezertori, calcatori de juraminte, criminali, asa ii numea Lucifer. El n-a fost convins, asa ca a cercetat in ascuns. Se spunea ca erau vindecati, ca puteau vedea adevarul si conversau din nou cu Tatal Ceresc. Lucruri greu de crezut, chiar si pentru el, care a primit nesperata sansa de-a creste si ocroti chiar Lumina care ii eliberase pe acestia. Azazel se zbatea intre doua situatii imposibile: pe de o parte, fidelitatea fata de Print, pe de alta parte, atractia pentru Lumina, care devenea din ce in ce mai puternica. Stand de veghe langa culcusul ei, i-a devenit curand limpede ca nu mai putea sa-si continue existenta fara ea. Intr-o zi oarecare, chiar i-a trecut prin cap sa se duca la Cei Reintorsi, sa-i intrebe ce anume li se intamplase. Dar asta ar fi insemnat sa comita inalta tradare. Il mai tradase o data pe Lucifer, iar el, dintr-un motiv necunoscut, in loc sa-l execute, i-a oferit a doua sansa. Poate incepea sa se schimbe? Poate vazuse ceva in viitor, ceva ce el nu stia? Azazel inclina spre a doua varianta. Cel mai probabil, vazuse rolul lui langa Lumina si n-a putut sa-l elimine din joc, pentru ca asta ar fi insemnat sa schimbe viitorul sigur cu unul incert, care ar fi pus Lumina in primejdie.Azazel era determinat, de data asta, sa faca lucrurile corect. Datoria lui, de acum incolo, era Layra. Scumpa si dulcea Layra, care nu avea nici cea mai mica idee despre ce era tatal ei cu adevarat. Despre ce era el cu adevarat. Cand se gandea la asta, durerea din inima se intensifica. Daca Layra ar afla ce fel de monstru ii este unchi, l-ar mai iubi asa cum o face acum? Prefera sa nu se gandeasca la asta. Indesa acel gand spurcat undeva intr-un cotlon al mintii lui dezolante, pentru a se linisti. Ea nu trebuia sa afle vreodata adevarul. Pentru ca daca l-ar afla, s-ar putea sa-si doreasca sa se intoarca in Cer.
