Maret rege al Adabadului,
Intrucat scrisoarea de dinainte n-a primit atentia cuvenita din partea ta, sunt nevoit sa-mi reinnoiesc invitatia.
Pana acum, cred ca ti-au fost aduse la cunostinta evenimentele nefaste petrecute in Castilia. Miscarea de pamant a iscat instabilitate. O parte din capetenii considera ca Adabadul ne-a declarat razboi. Fiica mea, Layra, a fost grav ranita, lucru pe care nu-l pot tolera.
Daca nu esti tu cel care ne-a atacat, de ce nu ne onorezi cu prezenta? Daca nu te-as cunoaste, as putea interpreta aceasta incapatanare ca rea-vointa. Data viitoare, un eveniment de acest fel nu va ramane fara raspuns. Si raspunsul s-ar putea sa capete forma unei sabii care va sfasia aerul Adabadului.
- Ce crezi? intreba Vardas, aplecat deasupra scrisorii.
- Cam multe suspiciuni intr-o scrisoare atat de scurta.
Vardas ofta.
- Ca de obicei, Lucifer cauta tapi ispasitori.
Reena il atinse usor pe umar.
- Ce vei face?
- Ma gandeam sa-i scriu la randul meu, dar slovele si sigiliul nu vor fi de ajuns. Ma vrea acolo. Si cand Lucifer vrea ceva, cel mai intelept lucru pe care-l poti face e sa te prefaci ca-i oferi ceea ce doreste.
- Te-a amenintat fatis. La ce ne putem astepta?
- La zazanie, minciuni si zvonuri de razboi. Lucifer nu poate accepta c-a pierdut Adabadul. Sunt sigur ca se gandeste cum sa-l recucereasca. De aceea, trebuie sa merg acolo, sa linistesc apele. Ce se mai aude de Margine?
- Dupa miscarea de pamant, Marginea s-a linistit. Nu-mi place aceasta liniste. Prevesteste ceva.
- Ai trimis cercetasi?
- O duzina. Inca ii asteptam sa se intoarca.
- Cel mai probabil, vor muri acolo, mormai Vardas, mai mult pentru sine.
Se ridica brusc in picioare, apoi stranse scrisoarea sul.
- Unde pleci?
Glasul Reenei era incarcat de ingrijorare.
- Ma duc in Margine.
- Dar... abia ce te-ai intors de acolo! exclama femeia, descumpanita.
Vardas o mangaie afectuos pe brat.
- Cineva trebuie sa afle ce se petrece.
- Sa asteptam cercetasii!
- Stii la fel de bine ca mine: cercetasii nu cunosc Marginea asa cum o cunosc eu.
- Nici nu te-ai recuperat pe deplin! insista femeia.
- M-a peticit Hardik, surase el. Si apoi, stii ca nu-mi place sa stau prea mult timp odihnit.
Figura Reenei se innegura. Se indeparta de fereastra, de Vardas, carand cu sine rochia grea, care se tarsaia pe podelele lustruite.
- Am reusit sa-mi supar regina?
- Nu asculti niciodata! se stropsi ea. La fel ai facut si data trecuta si la ce ti-a ajutat? Nu te uita la mine-asa. Ai zile in care abia rasufli, te ingalbenesti des. Esti slabit. Credeai ca n-am observat? Nici nu vreau sa stiu ce-ti face macelarul de Hardik.
- Hardik isi face datoria, mormai el. Nu e vina lui c-am fost muscat de un sarpe antic.
- In numele Celui De Sus, nu te intoarce acolo!
