Capitolul 9- Botezul negru

97 9 12
                                    


Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Curtea era ocupata de luciferici de vaza, de rangul unu si doi, care stateau asezati pe doua randuri, imbracati in haine ceremoniale. Stateau nemiscati, in posturi elegante, cu figuri inexpresive. La capatul acelui sir, ridicat pe un postament, se vedea un baptisteriu plin cu ceva negru si vascos, care raspandea un miros ciudat, usor intepator.

Stand in fata baptisteriului, invesmantat intr-o roba neagra si purtand insemnele domniei pe umar- banduliere brodate cu imaginea sarpelui care-si devora propria coada- se vedea Printul.

Pe masura ce se apropia clipa, cerul Castiliei se intuneca, ca si cum atmosfera ar fi resimtit faptul ca urma sa se petreaca un sacrilegiu. Ziua se preschimba in noapte. Invitatii pareau statui de marmura alba, doar pletele li se miscau lin, in bataia vantului cald. Chiar langa baptisteriu, de-a stanga si de-a dreapta, se aflau preotesele, cu bratele pictate, care cantau incetisor.

In cele din urma, sosi si cea pe care toti o asteptau. Layra pasi in curtea scufundata in semiintuneric, adusa de Azazel.

- Unchiule, nu vreau sa merg.

- Aminteste-ti ce-am vorbit, Layra.

- Dar mi-e frica.

- E o nimica toata. Nu are de ce sa-ti fie frica. Voi fi langa tine pe tot parcursul ceremoniei.

Cei doi paseau masurat, in coridorul format de luciferici, vorbind cu glas scazut.

- De ce trebuie sa fac asta? scanci copila.

- Asa a poruncit tatal tau.

- Dar, Azazel...

- Trebuie sa fii puternica. Fara ardere, fara plansete. Se va termina repede.

Layra ofta, privind cu spaima toate acele chipuri mohorate. Nimeni nu parea incantat de faptul ca se afla acolo.

- Bine ati venit, fii si fiice ale intunericului! striga Lucifer, acoperind vantul, facand aerul sa tremure. Sirul se misca, lucifericii parura brusc revigorati.

Bine te-am regasit, stralucitor Print, stapan al noptii! raspunsera ei, in cor.

- V-am chemat si ati venit. Din toate colturile Infernului, din toate regatele de dedesubt.

- Am venit, asa cum ne-ai poruncit, Domn al Umbrei! raspunsera ei, continuand ceremonia.

- Si de ce v-am chemat, v-ati intrebat, si eu v-am dat raspuns.

- Si raspunsul tau ne aduce bucurie, protector al Luminii! strigara ei.

- Fiica mea adorata, luminita Castiliei, implineste azi sapte ani celestiali!

Lucifericii se batura cu pumnul in piept, starnind un zgomot ritmic, care urca ca un val, pe masura ce fetita se apropia.

Se auzi glasul Printului, ca o sageata in noapte.

LUMINA LUI LUCIFER: Fiica ZorilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum