Casa noua+cearta=telefon nou

6.7K 352 11
                                    

Taxiul ne lasa in fata casei,luam trolerele din porbagaj apoi mergem spre usa casei.

-Ce dor mi-a fost de tine Julia,zice Niall cu un zambet mare pe buze.

-Cine?intreb cu o fata ciudata.

-Am numit-o Julia,ok?

-Am inteles...

-Ma bucur.

-Nu,am inteles ca ai nevoie la un psiholog,ii zi cu un zambet amuzat.

-Mai taci spiridusule.

-Sunt cu 8 centimetri mai scunda de cat tine,iar daca am fi pe alta lume te-as putea strivi ca pe o furnica,ii zic si-i scot limba.

-Da,da bine cum zici tu.Acum hai in casa ca mi-e foame.

-Doar ce ai mancat o punga cu pufuleti.

-Doamne de ce nu te-am uitat in aeroport?imi zice el revoltat.

L-am calcat pe picior,apoi l-am lasat in urma,deschizand usa.

-Buna!Am ajuns!tip cat de tare ma tin plamanii.Mami!Tati!

-Unde sunt?intreaba Niall dupa ce intra si el in casa.

-Mama?intreb si ma duc sus sa vad unde sunt.

Am intrat la ei in camera,totul era aranjat si pus la punct.

-Em!ma striga Niall din bucatarie.

Cobor grabita jos,intru in bucatarie si il vad in fata frigiderului.

-Vino putin,sa vezi ce surpriza ne-au lasat,imi zice el sarcastic.

M-am dus sa vad la ce se uita si cand am citit foita lipita de usa frigiderului...mi-a picat fata.

"Dragii mei,am plecat in vacanta mult asteptata si pregatita de mult timp impreuna cu tatal vostru in Caraibe timp de 2 luni.Va pup si...Emma tu te vei muta impreuna cu scumpul tau frate in casa lor,nu vreau sa aud nici un refuz.Va iubesc si aveti grija de voi."

-Nu!Eu nu ma mut cu voi.Nu!tip eu.

-Stii ultima oara cand nu am ascultat de mama?ma intreaba Niall ridicand dintr-o spranceana.

-'Tusa Marie,zic repede si pielea mea se furnica.

-Exact.Scuze surioara dar eu nu vreau nici s-o mai vad in poze,deci mai bine vii.

-Nu ma poti obliga,ii zic si imi pun mainile in san.

-Eu nu,dar mama da.

-O sun,ii zic si-mi scot telefonul din blugi.

10 minute au trecut de cand stau cu telefonul in mana si femeiea asta nu raspune...de tata nici nu mai zic.

-La dracu',zic si arunc telefonul pe fotolui cu putere si cade imediat pe jos.Nu!tip si fug spre el.

Exact cum ma gandeam.Varza.

-Sa-mi bag picioarele.Luna trecuta l-am luat ,tip si ma holbez la el.

-Ce tot ai de-pe ala l-ai luat luna trecuta,zice incruntandu-se si vine spre mine.

-Nu au raspuns si am aruncat telefonul cam tare pe fotoliu iar el a sarit pe jos,zic ca si cum eu nu am fost de vina cu nimic.

-Stii ca nu o sa-ti iau altul nu?ma intreaba si isi scoate telefonul ca s-o sune iar pe mama.

Dupa ce sta putin ingandurat fata i se relaxeaza si deschide gura.

-Buna mama,zice el si se uita spre mine.

Fratii HoranUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum