Fratii Horan

Îmi pare rau

Doua zile de cand am aflat ca sunt insarcinata, doua zile de cand am inceput sa fiu mai grijulie cu mine, si tot doua zile de cand ma simt rau.

Stiu ca nu sunt pregatita pentru a fi mama, totusi am 18 ani. Am o viata de continuta, am o facultate de urmat si, nu cred ca am nevoie de un copil de pe acum. Insa, nu pot sa-l avortez, este o viata nevinovata, plus ca mi-e frica.

-Em? intreaba Harry, intrand in camera, cu Rossie in brate.

-Hei, spun ridicandu-ma mai sus in pat.

-Cum esti? ma intreaba, asezandu-se langa mine cu ea.

-Mai bine, cred, spun schitand un zambet.

-Lui Rossie ii era dor de tine, spune jucandu-se cu cea mica.

-Si mie de ea, zic luand-o in brate.

Chicoteste, punandu-si manutele pe fata mea, bagandu-si capul in gatul meu. Zambesc, mangaindu-i spatele, Harry luandu-ne in brate, sarutandu-ma pe frunte.

-Cum o sa fie cu doi? ma intreaba.

-Nu stiu, poate mai greu.

-Nu esti pregatita, asa-i?

-Nu, spun incet lasandu-mi capul in jos.

-O sa ne descurcam, ma incurajeaza el.

-Poate ai dreptate, spun schitand un zambet.

-Ai mancat ceva? ma intreaba dupa ce ma saruta pe frunte.

-Nu.

-Poftim?! Misca imediat jos! Nu vreau sa patesti ceva.

-Ok, ok.

Ma dau jos din pat, punandu-mi papucii in picioare, apoi dau s-o iau pe Rossie in brate, insa Harry mi-o ia.

-Ce faci? ma intreaba.

-O iau in brate, ca sa mergem jos.

-Nu, eu o iau in brate, tu nu tii nimic. E prea grea iar tu, nu ai voie greutati.

Imi place cand e asa de grijuliu, dar devine enervant.

-Ihh, ok! zic fustrata.

Imi zambeste, dandu-mi ochii peste cap. Ma "tarasc" pana la usa, cu Harry in spatele meu. Cobor scarile, ajunsa jos, dau de toate pufarinele, uitandu-se la mine.

-Nu ai voie sa te misti, zice Zayn luandu-ma in brate, stil mireasa.

-Imi place de voi cand sunte-ti asa grijulii, dar pot sa-mi port singura de grija, zic punandu-mi mainile dupa gatul lui.

-Sa stii ca nu te pun jos, zice.

-Nici nu vreu, acum, du-ma la bucatarie, ii zic sambindu-i.

-Zayn, hai sa facem schimb, zice Harry.

-Nup, Em e prea grea pentru tine. Ma mir cum de o poti tine si pe papusica aceasta.

Pufnesc amuzata, insa ma opresc cand Harry ma priveste serios.

-Ce? intreb.

-Em, la masa, acum! tipa Harry, privindu-ma incruntat.

-Zayn, hai, spun zambind.

Imi zambeste si el, intrand cu mine in bucatarie. Ma pune pe scaun, apoi se aseaza langa mine.

-Ce faci? il intreaba Harry in picioare.

-Astep sa ne iei comanda.

-Ce?

-Huh, bine ca ai intrebat, vreau-