Am încercat sa îmi deschid ochii dar o lumina puternica mă oprea . Cred ca sunt razele soarelui . Mă întorc și îl văd pe Alex dormind lângă mine . Pentru prima data el nu mai pare înfricoșător . E chiar adorabil . Fără sa îmi dau seama am început sa mă holbez la el .
Alex : Cat timp te mai holbezi la mine ?
Eu : Ai vreo problema cu asta sau ce ?
Alex : Nu începe sa fii obraznica .
Eu : Scuze ...
Alex : Cum te mai simți ?
Eu : Chiar te interesează ?
Alex : Puțin dar mai mult sunt curios .
Eu : De ce sa fii curios ?
Alex : Vreau sa văd cât poate rezista un om cu o rana în zona inimii .
Eu : Nu sunt subiect de test !
Alex : Ba da ești ! Fie ca vrei fie ca nu !
Tonul lui mă speriase așa ca nu am mai comentat . Presupun ca imediat ce termina cu experimentul său o sa mă omoare . Pana la urma nu mai am nimic de pierdut . Continuam sa mă uit în gol și sa mă gândesc.
Alex : E foarte interesant peretele , nu-i așa ?
Eu : Da .
Alex : Tu mă asculți ?
Eu : Da .
Alex : Mă iei de prost sau ce ?
Eu : Da .
Alex : Repeți ce ai zis ?!
Eu : Nu mai țipa . Sunt chiar lângă tine .
Alex : Tu ai auzit măcar ce te-am întrebat ?
Eu : Sigur !
Alex : Ce te-am întrebat ?
Eu : Pai ... habar nu am .
Alex : Fii mai atenta la mine .
Eu : În regula .
Alex : Sa știi ca nu mi-ai răspuns încă .
Eu : La ce ?
Alex : Dacă te simți bine sau nu .
Eu : Mă simt puțin mai bine dar încă mă doare destul de tare .
Alex : Bine . Te las sa te odihnești .
Eu : Stai !
El deja închisese ușa . Probabil ca nu m-a auzit sau nu a vrut sa mă audă . Oricum ar fi nu prea contează . Am încercat sa închid ochii dar am simțit dintr-o data o mare durere în piept . Nu mai puteam sa respir și vederea mi se încețoșa . La un moment dat nu am mai văzut decât negru și simțit nimic .
