Aud un zgomot dintr-o camera . Îmi era frica sa văd ce e acolo așa ca am încercat sa mă calmez . Se aud niște pași de pe hol care se apropie de mine . Se opresc în fata ușii și pentru aproximativ un minut se așterne o liniște ca de mormânt . Liniștea a durat puțin deoarece imediat ușa se zguduita din temelii . La un moment dat clanță a căzut și ușa s-a deschis . Când s-a deschis nu am văzut nimic . Nici măcar o umbră sau ceva . Pentru moment m-am liniștit crezând ca visez . M-am culcat la loc
Cred ca am dormit vreo 20 de minute apoi m-am trezit când am simțit o mana rece pe umăr . Știam cine este dar nu vroiam sa mă întorc sa îl văd . Am încercat sa nu am nici o reacție și sa stau nemișcată dar nu cred ca mi-a ieșit fiindcă mi-a șoptit în ureche :
- Știu ca ești treaza . Nu trebuie sa te prefaci ca dormi .
Nu i-am răspuns și am continuat sa stau nemișcată . Am încercat sa adorm dar nu puteam . Îi simțeam incontinuu respirația rece pe ceafa . Era prima data când așteptam să vină ziua mai repede . Într-un final am reușit sa adorm . Am adormit cu frica de moarte care se intensifica cu fiecare secunda .
În dimineața următoare
M-am trezit cu aceasi frica cu care am și adormit . M-am ridicat din pat și am văzut ca nu mai era nimeni . Am văzut un bilet pe masa . Pe el scria :
,, Jocul abia ce a început și tu deja vrei sa îl termini ? De ce nu vrei sa te joci ? Crezi ca dacă refuzi se va schimba ceva ? Știi bine ca nu poți scăpa . De ce nu accepți sa mori odată și sa lași totul sa se termine ? Te-am lăsat în viața fiindcă am vrut niște răspunsuri . Dacă îți e frica sa vorbim fata în fata lasă biletul pe masa și eu îl voi vedea. Dacă dai niște răspunsuri convingătoare poate o sa te las în viața ."
Nu pot sa cred ca pentru unele persoane viața este doar un simplu joc . E inimaginabil cum un om se poate transforma așa ușor intr-un demon . Și mai exact pentru el ce înseamnă răspunsuri convingătoare ? Ce ar trebui sa spun ca sa rămân în viața ? De ce tocmai eu am o asemenea viața ? Aceste întrebări îmi umpleau mintea . Nu mă mai gândeam la nimic altceva . Dar un singur lucru nu pot sa cred și anume ca o sa mor din cauza unui psihopat .
M-am uitat spre fereastra și am observat ca soarele aproape a apus . Am mai citit o data biletul lăsat gandindu-ma la ce ar trebui sa zic . Clipele se scurgeau fără sa îmi dau seama și ceasul era aproape 12 noaptea . Mă așteptam ca acel demon sa vina și sa mă omoare . Eram deja gata de moarte . Și așa nu mai am nimic de pierdut. Familia mea a fost ucisa , prieteni nu am și cred ca și rudele au uitat de tot de mine . Din nou am auzit acei pași pe hol dar de data asta nu mai eram seriata . Îmi accept soarta așa cum o sa fie .
Ușa s-a deschis și din nou am simțit acea mana rece pe umărul meu . De data asta fără sa mai îmi pese m-am întors și l-am văzut . Arata la fel ca și în subsol . Nu era nimic schimbat la el . Nici măcar acea expresie ciudata de pe fata . Îmi așteptam moartea dar aceasta nu mai venea .
Alex : - Ce aștepți ? Invitație speciala ca sa vorbești ?
Eu : - Nu am nevoie de invitație speciala doar ca mă așteptam să mă omori .
Alex : - Am zis ca o sa iti dau o șansă la viață așa ca răspunde la întrebările pe care ți le-am adresat .
Eu : - Bine atunci . 1 habar nu am ce înseamnă la tine joc și 2 nu vreau sa mă joc fiindcă nu ard de nerăbdare sa mor
Am așteptat un răspuns dar acela nu a mai venit . M-am întors și am văzut ca sunt singura în camera . Poate a fost doar imaginația mea sau poate m-a lăsat în pace. Pe orice parte am da-o oricum sunt în siguranță . Mă așez pe spate , în pat și mă gândesc la tot ce s-a întâmplat . Într-un final am căzut prada somnului .
