Capitolul 6

310 19 1
                                    

Înainte de a adormi am văzut o silueta de băiat și o voce de care ne-a spus jocul abia ce am început și mereu el câștiga . Ne-am luat în brațe fiindcă tremuram . Cu greu am adormit și am avut un somn neliniștit . Mă trezeam din aproape 2 în 2 ore .

În dimineața următoare insemnand la 14 Abby nu mai era lângă mine . Am început sa strig cât m-au ținut plămânii :

Eu : - ABBY ! UNDE EȘTI ?

Abby : - Ce tipi așa ? Eram în bucătărie sa pregătesc micul dejun .

Eu : - 1 De ce nu ai spus nimic ? 2 Și ce gătești ?

Abby : - 1 Vroiam sa iti fac o surpriza . 2 Fac un tort de frișcă și căpșuni .

Eu : - Ce drăguț . Dar tu nu te prea pricepi la gătit . Vrei sa te ajut ?

Abby : - Sigur . De ce nu ? Pana la urma mereu am făcut o echipa buna .

Ne-am dus în bucătărie și ne-am apucat de tort . Deoarece nici eu nu eram mai presus de ea la gătit torturi a fost cam greu . Am căutat o rețetă pe net . Am găsit una  care părea delicioasa .

După 4 ore

Eu : - În sfârșit am terminat ! Credeam ca nu mai vine acest moment . Ce părere ai despre tort ?

Abby : - Cred ca o sa fie cel mai bun tort mâncat vreodată deoarece noi am muncit la el . Cine gusta prima ?

Eu : - Amundoua de o data e bine ?

Abby : - Sigur . E perfect !

Am tăiat amundoua deodată doua bucăți de tort și le-am pus pe câte o farfurie . Am mâncat . Tortul nu avea un gust așa de rău precum mă așteptam . Avea de fapt un gust destul de bun . După ce am terminat de mâncat am pus restul tortului în frigider și ne-am dus în camera . Cum nu mai aveam ceva de făcut am început sa citim cărțile pe care le-am găsit în casa .

Am căutat o gramada de timp pana sa găsesc o carte care părea interesanta . Cred ca era un jurnal . M-am dus în camera mea și am început sa îl citesc . Cred ca era jurnalul acelui criminal pe nume Alexander . Era despre viața lui . Pe prima pagina scria :

,, Draga jurnalule am început sa scriu în tine deoarece nu mai suport ce se întâmplă . Am o viață groaznica . Tatăl meu mereu bate iar mamei nu îi pasa deloc de mine . bucur ca i-am omorât . simt mult mai bine acum "

Îmi pare rău de acel băiat . Probabil și de aceea urăște oamenii atât de mult . Voi încerca să îl găsesc și sa îl ajut . Vreau sa îl fac sa înțeleagă ca nu toată lumea este la fel de rea precum au fost părinții lui .

VacantaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum