Capitolul 7

321 17 4
                                    

Am început să-l caut în toată casa dar fără succes . Am pierdut 1 ora și jumătate din plin . Mi-am amintit ca a zis ca a aruncat cadavrele în subsol deci probabil acolo este . Am luat o lanterna și cel mai mare și mai ascuțit cuțit pe care l-am găsit și m-am îndreptat spre acel loc . Într-un final am găsit intrarea și cu pași mărunți am intrat . Am luminat camera și am văzut doar sânge uscat . Mi-am mutat privirea in cealaltă parte de sub scări .

L-am văzut . Era acolo . Un băiat de vreo 17-18 ani îmbrăcat în niște haine vechi și pline de sânge . Avea parul negru ca pana corbului și ochii de un roșu sângeriu . Venisem pana aici doar ca sa vorbesc cu el așa ca trebuie sa spun ceva . Dar corpul nu asculta comenzile . Într-un final am reușit sa zic ceva :

Eu : - Bună ! Eu sunt Amanda . Pe tine cum te cheamă ?

El : - Bună . Numele meu este Alexander . De ce ai venit aici ?

Eu : - Am vrut sa încerc sa te ajut . Ti-am găsit jurnalul și am citit prima pagina apoi m-am oprit . Am realizat ca ai avut un motiv destul de întemeiat sa îi omori . Dar încă ceva . Pot sa iti spun Alex ?

Alex : - Mersi de compătimire dar nu am nevoie și în legătură cu numele poți sa îmi spui cum vrei . Nu mă interesează .

Eu : -Alex , de când stai aici ?

Alex : - Aici în casa sau aici în subsol ?

Eu : - Ambele .

Alex : - În casa stau de câteva sute de ani , iar în subsol stau de camd se muta cineva aici pana îl omor .

Eu : - Careva sute de ani ?!?

Alex : - Da . De ce ?

Eu : - Doar întrebăm fiindcă pare ca ai vreo 17-18 ani .

Alex : - Cred ca ar trebui sa pleci . Sora ta e deja foarte îngrijorată pentru tine plus ca în acest moment te joci cu focul .

Eu : - E în regula i-am spus ca vin aici și nu pari prea periculos .

Alex : - Serios ? Ești prima persoana care îmi spune asta . Și apropo iti doresc un somn ușor .

După ce a zis a scos un cuțit și a sărit pe mine . Eu am reușit sa fug și am în urma mea am încuiat ușa . Am fugit în camera mea și m-am băgat sub pătură . Îmi era foarte frica . Acum mi-am amintit ca i-am zis lui Abby ca după ce găsesc ceea ce căutăm sa mă duc și sa îi povestesc totul .

Încet ies de sub pătură și mă îndrept spre camera pui Abby . Bat dar nu îmi răspunde nimeni . Decid sa intru și am fost socata de ceea ce am văzut . Era Abby spânzurată cu capul în jos , fără ochii , nas sau degete și multe bucăți de carne lipseau . Avea pieptul despicat și organele erau împrăștiate prin camera și cu sângele ei pe perete era scris mare : ,, Ti-am zis ca te joci cu focul dar nu m-ai crezut " .

Eram complet speriata . Am rămas singura. Nu mai este nimeni pe care sa mă pot baza. Persoana pe care o iubeam cel mai mult pe aceasta lume s-a dus . Eram hotărâtă sa plec și sa nu ma mai întorc vreodată în acest loc blestemat .

VacantaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum